Pierderile educaționale datorate gestionării COVID-19

Cel puțin în România, pandemia COVID-19 reprezintă și sfârșitul educației de masă. Există însă informare de masă, dar educație de masă și educație obligatorie nu mai există efectiv. Dreptul la educație este un drept universal și un drept constituțional. Pandemia COVID-19, însă, la suspendat în România.

Întreg sistemul de învățământ a fost răsturnat, cu schimbări greșite, dacă ne gândim la științele educației și exemplele de bună practică în privința gestionării educației în pandemie. Diferențe între sistemul public și cel privat, diferențe între localități luate arbitrar și intempestiv, impactului asupra curriculumului, relațiile sociale și oportunitățile de dezvoltare din cadru școlar. Nu știm în acest moment ce înseamnă aceste dezastre pentru viitorul capitalului uman din România.

Întrebarea viitorului capitalului uman este importantă, căci suntem într-un prin proces de tranziție către un nou model economic la nivel internațional. Pregătirea persoanelor joacă un rol esențial. Nu este o noutate, doar că acum cei care nu au această pregătire nu prea vor avea ce să facă pe viitor, căci vor dispărea și joburile de calificări joase care acum mai asigură o activitate aducătoare de venit pentru maximum două decenii. Să luăm exemplul împădurilor. Dacă acum se lucrează, cel puțin în România, cu oameni în mod intensiv, deja în alte țări există mașinării folosite pentru împădurire. Construcții? Imprimarea 3D face un deceniu de când este pe piața construcțiilor. Și așa mai departe. Există alternativa venitului universal/venitului minim garantat, există perspectiva educației și formării pe tot parcursul vieții, dar nu vor oferi soluții reale pentru activitatea umană, iar veniturile vor fi sub limita decenței. Și atunci avem această întrebare a tinerilor formați în pandemie.

Imaginea însă nu este doar cea oferită de dezastrele de la examenele de finalizare a ciclurilor de studii, care capturează situația din prezent, ci mai ales de o perspectivă temporală pe tot parcursului studiilor. Preșcolari, elevi, liceeni, studenți. Deficitul creat nu a fost analizat. Există câteva estimări la nivel internațional, dar nedetaliat pe situația din fiecare țări. Se pot face aceste analize în România? Desigur, dacă există interes, voință și resurse. Nu par probleme reale acestea, ținând cont de farsa testelor salivare.

Este nevoie de analiza acestor pierderi și de stabilirea unei misiuni clare de reînvigorare a educației publice de masă.