Câteva evoluții regionale de urmărit în 2019

Câteva evoluții regionale de urmărit în 2019

Au fost câteva evenimente semnificative în regiune în ultimul an, de la conflictul ruso-ucrainean din Marea Azov și agitația politică din Ucraina la problemele economice ale Turciei, emoțiile Acordului de la Prespa, consolidarea puterii lui Viktor Orban și declanșarea procedurii pentru activarea articolului 7 contra Ungariei, printre altele.  2019 va fi mai agitat, având în vedere presiunile electorale, contextul internațional și problemele economice latente.

Mai jos, propun o listă de subiecte de interes pentru regiunea în care se află România pentru anul următor, ținând cont de faptul că suntem într-o regiune puțin liniștită și cu multe surprize la orizont.

sursa imagine: Pixabay
  1. Alegerile prezidențiale din Ucraina

Iulia Timoșenko este favorită în sondajele privind alegerea viitorului președinte al Ucrainei. Primul tur de scrutin este programat pe 31 martie 2019. În prezent, într-o confruntare directă în al doilea tur între Iulia Timoșenko și Petro Poroșenko, actualul președinte este cel înfrânt conform sondajelor. Ambii candidați mizează pe cartea pro-occidentală.

Deși este o republică semi-prezidențială conform Constituției, regimul ucrainean este unul marcat de numeroase probleme: corupție,  personalizarea politicii, lipsa răspunderii liderilor politici, încălcarea libertăților fundamentale și nu numai.

În 2014, imediat după anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea, Petro Poroșenko a câștigat din primul tur, cu 54%, fiind urmat de Iulia Timoșenko cu 12%, 18 milioane de ucraineni mergând la vot. La alegerile prezidențiale din 2010, fostul prim-ministru ucrainean a avut peste 11,5 milioane de voturi (45,47%), pierzând în fața lui Viktor Ianukovici.

  1. Crimeea și Marea Azov

În 2019 se fac 5 ani de la anexarea ilegală de către Federația Rusă a Peninsulei Crimeea și de la declanșarea războiului din estul Ucrainei. Dintr-o perspectivă umanitară, peste 10.000 de civili au murit în acești cinci ani de conflict în estul Ucrainei. Aproape 2 milioane de persoane intră în categoria celor strămutate intern, plus câteva sute de mii de azilanți și refugiați.

Crimeea este decupată fizic de Ucraina, după ce politic a fost anexată după Euromaidan. În mai 2018, a fost deschis podul de 18 kilometri peste strâmtoarea Kerch, proiect de infrastructură al Rusiei început în ianuarie 2015 prin care leagă Peninsula Crimeea de Krasnodar Krai. Acesta a contribuit la reducerea transporturilor către porturile ucrainene de la Marea Azov și a fost și în centrul incidentului din toamnă. În pofida sancțiunilor europene, o serie de companii olandeze au sprijinit constructorul rus în dezvoltarea proiectului. Pe 27 decembrie a fost anunțată inclusiv completarea unui gard securizat la granința dintre Crimeea și Ucraina de aproximativ 60 de kilometri.

Ambele părți se înarmează. Unitățile militare din Crimeea au fost dotate cu armament în mod constant în ultimii ani, printre care și sisteme de rachete antiaeriene S-400, ultima desfășurare având loc la sfârșitul acestui an. Nu este o noutate militarizarea acestui zone, însă este un proces care va continua, având în vedere rolul strategic al Peninsulei. În regiunile răvășite de conflict putem aștepta noi escaladări între grupările pro-ruse și forțele de securitate ucrainene.

Dacă pe 25 noiembrie 2018 a apărut de nicăieri incidentul din Marea Azov în care forțele de securitate ale Rusiei au capturat nave ucrainene aflate în cursul lor normal spre porturile ucrainene, astfel de escaladări pot fi așteptate și în anul următor. Eforturile pentru integrarea regiunilor ocupate în sistemele sociale, economice, politice și militare rusești sunt consistente.

  1. Regimul politic de la Belgrad

De câțiva ani, au loc proteste în mod constant în Serbia în semn de opoziție față de președintele Vucic, în pofida îmbunătățirii funcționării economiei. 2017 a fost un an cu proteste, 2018 la fel, cele mai recente desfășurându-se constant în ultimele două luni. Ultimele proteste ale anului 2018 au adus 25.000 de oameni pe străzile Belgradului împotriva președinteului Aleksandr Vucic.

Liderii opoziției și societatea civilă îi reproșează acestuia că se comportă ca pune bazele unui regim autocratic, în care media este sub control politic, iar opoziția și vocile critice sunt amenințate și, în cazul unui politician, chiar bătute.

Este dificil de anticipat rezultatul blocajului politic dintre putere și opoziție, având în vedere, pe de o parte, lipsa încrederii între părți și promovarea unor măsuri care ar putea afecta chiar legitimitatea regimului politic. Unele voci amintesc că în cazul unor alegeri anticipate în 2019, multe partide de opoziție ar respinge legitimitatea alegerilor și le-ar boicota.

Coaliția dominată de Partidul Progresist Sârb (SNS), partid aflat la guvernare din 2012, a obținut la alegerile din 2018 48,25% din voturi, câștigând 131 din 250 de locuri în Parlament. Opoziția este fragmentată, iar la ultimele alegeri parlamentare următorul partid a avut aproape 11% din voturi. Mai mult, noul cabinet a avut doar 57 de voturi împotrivă.

În planul politicii externe, Serbia urmărește aderarea la Uniunea Europeană, însă mai are de rezolvat o serie de probleme, printre care și Kosovo, cea mai rapidă opțiune fiind orizontul 2025. În plan economic, investițiile în infrastructură sunt dominate de o serie de proiecte cu investiții europene, dar și turcești, dar nu lipsesc investițiile chinezești în alte sectoare.

  1. China și Europa de Est

Cooperarea dintre China și statele din Europa Centrală și de Est continuă, deși marile proiecte par să fi ajuns într-un impas, având în vedere termenii colaborării. Însă o piață de 1,38 de miliarde de persoane nu poate fi neglijată nici de partea est-europeană.

Mai mult, activitatea Chinei în Europa Centrală și de Est a început să fie urmărită cu mai multă atenție din alte state europene occidentale, iar Statele Unite se află deja la începutul unui război comercial cu China.

Rămân câteva proiecte mari de infrastructură în prim-plan, iar măsurile de cooperare înfloresc. Activitatea Chinei în Balcanii de Vest este mai vizibilă, dar și restul regiunii – fie că vorbim de Grecia, de Polonia, de Ungaria și nu numai. Indicatorii sunt în creștere: volumul investițiilor, numărul turiștilor, rutele aeriene și nu numai, însă substanțial sub nivelul celor din Europa Occidentală.

  1. Alegerile europarlamentare

Între 23-26 mai 2018 vor avea loc alegerile europarlamentare, iar un prim rezultat așteptat este o cameră europeană mai divizată.

Vor fi primele alegeri fără apartenența Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu o importanță semnificativă a partidelor și rezultatelor partidelor non-tradiționale, unele aflându-se la guvernare în importante state europene. Vor fi primele cu o divizare politică clară între vechii membri și noii membrii, cu state membre aflându-se în procesul de activare a Articolului 7 (Polonia, Ungaria), cu o zonă euro divizată între nord și sud.

Și nu sunt singurele subiecte de pe agenda europeană care vor fi în prim-plan. Brexit, cadrul financiar multianual 2021-2027, reformarea zonei euro, gestionarea migrației, apărarea comună, relațiile transatlantice, rolul UE în procesul de reconstrucție a Siriei vor fi pe agendă.

  1. Turcia, mai activă în regiune

Situația economică va continua să se înrăutățească, iar regimul va continua concentrarea pe câteva subiecte sensibile de politică externă pentru a distrage atenția de la problemele domestice.

Este prevăzută o contracție a economiei în 2019 pe fondul deprecierii lirei, inflației ridicate, reducerii consumului și nivelului investițiilor. În această situație (dar și pe alte considerente), Turcia a decis recent să crească salariul minim cu 26%.

Efectele epurărilor în urma încercării de lovitură de stat din 2016 nu s-au încheiat, după cum am văzut inclusiv în presiunile din România asupra cazului recent de extrădare a unui ziarist critic regimului de la Ankara.

Rămân întrebări cu privire la impactul apelului telefonic între Trump și Erdogan în urma căruia liderul american a anunțat retragerea trupelor americane din Siria și vulnerabilizarea unor aliați – fie că vorbim de trupele europene rămase acolo, fie de kurzi și o parte a opoziției siriene.

În privința economiei militare, Turcia nu pare să aibă probleme să facă achiziții rusești și americane în același timp. Miliardele de dolari folosite în această direcție în ultimii ani par să indice o tendință care va continua.

Este de urmărit implicarea în diferite investiții în statele din vecinătate.

În 2018, Turcia a fost activă în politica externă – de la conflictele din preajma ei la o serie de tensiuni cu vestul (cazul eliberării unui pastor american generase un conflict cu administrația Trump, printre altele) sau cu estul (cazul asasinării jurnalistului saudit Jamal Kashoggi, de exemplu).

Tendința va continua atât pe fondul evoluțiilor interne, cât și prin poziționarea Turciei în apropierea multor conflicte.

  1. Balcanii de Vest: Kosovo, Macedonia, Republica Srpska

De la ideile circulate în vară privind soluționarea problemelor din Kosovo tot pe linii etnice, decembrie a adus noi provocări. Parlamentul din Kosovo a aprobat înființarea unei armate permanente de 5.000 de persoane și înființarea unui minister al apărării. Este o idee mai veche amintită de prim-ministrul din Kosovo. Crearea unei armate a Kosovo este ilegală conform unei rezoluții active a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite – Rezoluție 1244.

Minoritatea sârbă din Kosovo a respins acțiunea majorității parlamentare de la Pristina și se teme că noua structură militară va fi folosită împotriva sa. De altfel, în alte domenii au fost aplicate măsuri care afectează minoritatea sârbă din Kosovo – precum în nivelul de taxare a produselor provenite din Serbia.

Decizia Parlamentului din Pristina a generat criticile NATO, ONU și UE, însă a fost salutată de Statele Unite, Germania, Franța și Regatul Unit. O misiune NATO de menținere a păcii, cu un 4.000 de persoane, este activă în Kosovo.

În pofida Acordului de la Prispa, problema numelui FYR Macedonia rămâne. Grecia și Macedonia s-au înțeles în privința denumirii, FYR Macedonia urmând să se numească oficial Macedonia de Nord, însă opțiunea a fost respinsă într-un referendum printr-un boicot al opoziției.

Conducerea Macedoniei a precizat că va merge mai departe cu propunerea unui amendament constituțional în legislativ, ceea ce a și făcut, votul fiind așteptat în ianuarie 2019.

În Bosnia-Herzegovina, au avut loc alegeri generale pe 7 octombrie 2018, însă nu a fost format un guvern până la acest moment la nivelul statului sau federației.

Bosnia-Herzegovina este formată din două entități principale: Republica Srpska și Federația Bosniei și Herzegovinei. Rămân importante tensiuni între aceste formațiuni și diferite influențe externe și interne, însă nu sunt multe subiectele de acord, UE fiind una.

În pofida diviziunilor etnice și politice, noua președinție a semnat un document recent prin care declarată aderarea la Uniunea Europeană ca fiind principala prioritate de politică externă.

  1. Degradarea democrației și accentuarea polarizării

Adaug în listă acest fenomen urmărind evoluțiile politice și sociale din ultimul timp.

Dacă în privința democrației avem câțiva indicatori și nu este primul an în care se spune că este în declin sau în retragere, pentru polarizare instrumentarul analitic este mai redus.

Când amintesc de degradarea democrației, includ o serie de elemente specifice precum domnia legii și drepturile omului, societatea civilă, piața liberă, concurențială, pluralism politic, alegeri libere și corecte.

În privința polarizării, mișcările și tensiunile sociale din ultima perioadă indică creșterea clivajelor, accentuate și de o serie de alte elemente precum dezinformarea, antreprenori politici iresponsabili, scăderea calității și accesibilității bunurilor publice, alocarea deficitară a resurselor și nu numai.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.