Cât de bine gândită este reconstrucția Ucrainei?

Trecem peste estimările cu privire la costul reconstrucției Ucrainei, întrucât nimeni nu cunoaște în acest moment magnitudinea, ceea ce este posibil de livrat și nici măcar nivelul pagubelor create de război și efectele războiului. Dacă reflectăm asupra reconstrucției Ucrainei, apar câteva întrebări ce țin de sustenabilitatea Ucrainei și a reconstrucției ucrainene.

Prima este legată de sistemul de patronaj pe care îl promovează elitele ucrainene pentru reconstrucția unor regiuni, orașe, localități, comunități și industrii, bazat pe împărțirea acestei responsabilități către diferiți actori sub o formă avansată de patronaj. Unul dintre rezultatele acestui mecanism va fi limitarea capacității Ucrainei de a pune în aplicare politici naționale standardizate, plecând de la divergențele care vor apărea între aceste regiuni. Mai mult, apar o serie de întrebări cu privire la raportatea beneficiarilor reconstrucției din diferite regiuni la patronul reconstrucției acelor regiuni, putând avea consecințe politice semnificative – și nu doar la nivel de politică externă și coeziune internă. Într-adevăr, există numeroase motive pentru care acest sistem de sprijin pentru reconstrucție ar putea fi dezirabil, plecând de la faptul că este cel mai mare proiect de reconstrucție post-conflict de după Al Doilea Război Mondial, în pofida altor proiecte similare aplicate în alte părți.

O a doua întrebare ține de distribuția eforturilor de reconstrucție. Rusia va reconstrui teritoriile pe care le-a distrus pentru a le ocupa, la fel cum a făcut cu Cecenia în trecut, la fel cum a procedat cu Crimeea după anexarea ilegală din 2014. Rămân multe necunoscute despre atenția care va fi acordată reconstrucției regiunilor din estul Ucrainei. Deja acestea se vor confrunta cu o insecuritate permanentă descurajantă pentru cei din exterior, deci cât de serios va fi sprijinul acordat reconstrucției părților mai apropiate de linia de front? Discuția în acest caz nu este despre Kiev, ci despre planificarea dezvoltării regionale interne în Ucraina într-un mod rațional. Dacă nu se va investi în est, nu doar că această zonă va deveni un „no-man’s land” care separă Ucraina liberă de Ucraina ocupată, dar pentru populația care are ghinionul să traiască pe acolo coșmarul abia va începe, cu implicații asupra perspectivelor pe termen lung de statalitate ale Ucrainei, dincolo de granițele stabilite prin războiul din 2022. Aceasta este o întrebare la care vor trebui să răspundă, dincolo de donatorii internaționali, elitele interne ale Ucrainei, cele care sunt legitimate prin vot.

Reconstrucția Ucrainei va ridica o serie de probleme vecinilor, căci, dacă reconstrucția este însoțită de reforme pe zona de anticorupție, stat de drept și lupta împotriva crimei organizate, va aduce un plus de atractivitate Ucrainei și va contribui și la creșterea competitivității regionale. Mai mult, Ucraina are acum șansa unică de a dezvolta o serie de sisteme de la zero. Într-un interval de 10-15 ani, dacă națiunea ucraineană va fi serioasă, aceste elemente vor muta avantajele pe care le ofereau o serie de țări din regiune precum România către Ucraina. Este doar un semnal de alarmă cu privire la seriozitatea celor care riscă să piardă aceste avantaje, însă competiția este bună. Sunt numeroase exemplele de reconstrucție post-conflict în care cei trecuți prin dezastru și tragedie au renăscut mai puternici și mai responsabili.