Belgia repatriază complicii teroriștilor Statului Islamic

Belgia repatriază complicii teroriștilor Statului Islamic

Autoritățile federale belgiene au anunțat că au repatriat zece copii ai luptătorilor jihadiști și șase mame din nord-estul Siriei, aduși pe teritoriul european cu o aeronavă militară. Femeile au fost repatriate la cererea acestora. După sosirea în Belgia, au fost arestate, fiind condamnate în absență pentru participarea la activitățile unui grup terorist. Copiii, între 2 și 8 ani, vor fi separați, iar rudele acestora au fost deja anunțate. După o examinare medicală, se va proceda caz cu caz cu opțiunile cele mai bune în urma anchetelor. Prim-ministrul belgian Alexander De Croo anunță că va face tot ce stă în putință pentru a repatria copiii sub 12 ani. Autoritățile responsabile de securitate spun că este mai ușor să îi monitorizezi pe aceștia pe teritoriul belgian. Belgia a fost unul dintre principalii furnizori de luptători jihadiști, cu peste 400 de persoane alăturându-se grupărilor teroriste în războiul civil din Siria, ne mai spune Euronews.

Tema repatrierii complicilor teroriștilor nu este nouă. A fost intens dezbătută și în Germania acum câțiva ani. Dar dezbaterea pe această temă este una strict națională până la acest moment. Riscurile însă sunt europene. Mai mult, dacă tot vorbim de un răspuns european la problema migrației ilegale sau în privința unor aspecte de intervenție de sprijin pentru ceea ce se întâmplă în Siria, de ce să nu vorbim tot de un răspuns european și pe problematica repatrierii complicilor teroriștilor? Până la urmă, acești oameni vor ieși mai devreme sau mai târziu din închisoare, nu știm ce influență au asupra altor grupuri radicalizate din Belgia ori asupra altor persoane, nu știm ce planuri au pe termen lung, nu avem cum să analizăm măsura în care s-au dezis de ideologia care i-a atras acolo. Este dificil de asigurat monitorizarea totală a comunicațiilor acestora, după cum numeroasele legături pentru planificarea și executarea atacurilor teroriste în perioada 2015-2019 în Europa au arătat. Și totuși îi aducem înapoi în baza cererii acestora.

Oamenii aceștia au plecat voluntar pentru a se alătura organizațiilor respective, sprijinind astfel crimele împotriva umanității și genocidul asupra unor minorități realizat de Statul Islamic. Sunt multe relatări care arată diferențele între situațiile la care erau supuse femeile care nu se alăturau luptătorilor jihadiști și cele care au fost protejate de aceștia. Nu intrăm în detalii, deoarece există o oarecare diversitate de tratament. Sunt multe cazuri și de persoane care au plecat voluntar. Și mai multe care au menținut legăturile cu cei aflați pe axa răului în anii conflictului sirian. Aceste persoane au avut un rol în dezbaterea capacităților organizațiilor jihadiste cărora li s-au alăturat. Au participat și au susținut demersurile organizațiilor teroriste respecte. Multe demersuri ale Statului Islamic au dus la numeroase atacuri teroriste pe solul european în care multe sute de oameni și-au pierdut viața. Unii în timp ce călătoreau cu trenul, altul în timp ce erau la promenadă, unii în timp ce erau la un concert, alții în timp ce erau la muncă într-o redacție, unii în timp ce erau la locul de muncă la supermarket, alții în timp ce se pregăteau să zboare. Lista este lungă.

Este greu de crezut că aceste persoane vor fi monitorizate pe termen lung. Greu de crezut pentru că așa ceva nu se poate cu costuri acceptabile într-o democrație. Totuși, uite că la cerere complicii teroriștilor se pot întoarce în unele state din Uniunea Europeană. Fiind în Schengen, vor putea călători liber când vor ieși din închisoare, căci până vor fi prinși și aplicate restricțiile pe care le vor avea, dacă va fi cazul, vor fi plecați deja prin Italia, Grecia sau Suedia pentru colaborarea cu noi celule teroriste. Vor putea să desfășoare numeroase activități de infiltrare, de sprijin pentru cei din comunitățile teroriste care nu s-au întors în Europa. Nu în ultimul rând, este problema copiiilor. Repatrierea până la 12 ani ridică probleme privind perspectivele de radicalizare și deradicalizare, respectiv despre perspectivele de respingere a extremismului violent cu care s-au obișnuit. În cazul unora, va fi și imposibil de cunoscut dacă au participat la taberele de antrenament ale Statului Islamic sau cine știe ce îndemnuri la violență au învățat în perioada în care s-au aflat în epicentrul organizațiilor teroriste.

Este sau nu o problemă europeană? Care sunt limitele acceptării acestor măsuri? Unde se încheie sprijinul moral pentru aceste cazuri și cât de mult poate fi oferit? De ce ar trebui să repatriem complicii teroriștilor jihadiști și să îi tratăm în condiții hoteliere în închisorile europene?