Au început asasinatele cu mașini capcană: rezultatele politicii din ultimul deceniu

Au început asasinatele cu mașini capcană: rezultatele politicii din ultimul deceniu

Un om de afaceri a fost asasinat în weekend în Arad ca în filme, într-un atentat cu mașină capcană. Detaliile nici nu mai contează, căci evenimentul s-a întâmplat, este clar ca lumina zilei, mesajul a fost transmis. Președintele Camerei Deputaților ne spune în același timp că România este o țară sigură. Sigură, dacă nu ne amintim de alți oameni care au pățit-o în ultimii ani. Cred că fiecare județ are câteva exemple de oameni executați în ultimii ani prin diferite metode. Iar problema aici nu este a mafioților, ci a celor care ar fi trebuit să asigure ordinea și siguranța publică. Țara noastră este sigură, dacă o comparăm cu Bangladesh, Irak, Mexic sau Republica Moldova, nu dacă o comparăm cu orice standard. Însă era și logic să se ajungă aici. Eșecul statului abia acum începe să se vadă, urmează și în alte domenii. Marea degenerare a autorității a început acum vreo zece ani când, în loc să își consolideze autoritatatea, s-a întors la perioada de dinainte, ignorând și ceea ce mai funcționase.

Pentru oricine s-a plimbat prin orașele din România, ei, bine, este clar că nu putem vorbi de România ca o țară sigură. Dacă nu ți se cere șpagă în multe locuri, atunci sigur riști să ai probleme pe partea de respectare a contractelor. Mai grav, este posibil să te plimbi prin aceste orașe și să te amenințe cu cuțitul cineva din senin. Cuțit, dacă nu are acces la o armă de foc, ușor de găsit mai peste tot în țară, deși regimul acestora ar trebui să fie unul dintre cele mai stricte din Europa. Inundăm fluxul de știri cu pericolul islamist din Franța, dar ignorăm oamenii împușcați în scările de bloc sau pe cei dispăruți, ori importurile de criminalitate din țări vecine pe pașapoarte românești. Desigur, ne lăudăm cu rezultate excepționale în 2020, în condițiile în care aproape toată lumea a fost izolată la domiciliu o bună parte din an. Despre reforme la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, nici nu se pune vorba, căci e stat în stat. Guvernanții au avut chiar curajul ca, în plină campanie publică împotriva pensiilor speciale, să pună un pensionar special la 42 de ani pe o poziție plătită la fel de special din fonduri publice ca secretar de stat. Au dispărut temele ce țin de ordine și siguranță publică în România. Asta când nu mai este vorba de vreo campanie de obținut cartelele SIM doar cu buletinul pentru a intercepta mai ușor persoanelor, chiar dacă nu rezolvă problemele de criminalitate. Însă nu ai cum să ai siguranță public, atât timp cât statul funcționează strict pe criterii extractive și rentiere. S-a scris deja prea mult despre asta în literatura de specialitate, insuficient însă să ajungă la autorii PNRR și programelor operaționale 2021-2027. Un stat care funcționează pe criterii extractive nu poate fi rezilient.

Iar acum să ne amintim de marii reformiști de la Interne: Bode, Vela, Moga, Carmen Dan, Petre Tobă, Gabriel Oprea, Radu Stroe, Ioan Rus, Gabriel Berca, Traian Igaș, Vasile Blaga, Dan Nica, Liviu Dragnea, plus subordonații lor. Ar putea sistemele naționale din subordinea acestora să funcționeze altfel decât ca în prezent? Este o lungă listă de incompetenți, plagiatori, corupți și nu numai. Dacă aș fi fost mafiot, ar fi fost pe lista de dorințe să am așa lideri ai celor care ar trebui să se asigure că sunt cuminte. Aceștia nici nu au vreo idee cum a apărut ideea de poliție și cum s-a dezvoltat. Și atunci cum poți spera că pot aduce vreo direcție politică Ministerului Afacerilor Interne, instituție care, teoretic, ar trebui să fie principalul garant al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, apărător al ordinii publice şi al proprietăţii publice şi private. Nu se poate. Acum doi ani, fostul șef de intelligence de la Interne fusese arestat pentru trafic de droguri de mare risc. La Anticorupție a fost numit un personaj care se întâlnea prin locuri obscure cu liderul unui clan mafiot, astfel încât să discute posibile limitări ale pagubelor în cazul în care înmomântarea publică, în timpul pandemiei COVID-19, cu zeci de mii de oameni, scapă de sub control.

Și ce este de făcut?

Reconstrucție, cu excepția părților care mai funcționează cât de cât (gen IGSU). Sunt curios să citesc, când va fi publicat Planul național de redresare și reziliență, dacă este inclus ceva pe zona de reformare a internelor. Mai multe state includ astfel de reforme dificile și necesare, dacă vrem să mai vorbim de 2060, când se termină de rambursat datoria prin PNRR, de un stat competitiv. Sunt clar probleme de control la nivelul multor instituții subordonate MAI. Altele au rămas blocate în anii 1990, deși s-a produs o revoluție tehnologică între timp.

Statul dă anual peste 10 milioane de euro clubului sportiv al Ministerului Afacerilor Interne, dar nu are resurse pentru dezvoltarea propriilor capacități instituționale, ajungând în situații aberante în care cetățeni privați folosesc în mod ilegal bazele de date instituționale pentru vendete. Este nevoie în primul rând de o analiză externă, obiectivă a situației actuale la nivel instituțional.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.