Am ratat discuția despre ce a spus Tudor Gheorghe

Am ratat discuția despre ce a spus Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe, un artist cu o ascensiune și o popularitate de remarcat, este în centrul unui scandal public despre ce ar fi spus. Din ce am citit secvențial pe Facebook, nu este ceva nou în mesajul transmis, dar conținutul este puțin relevant, întrucât vorbim de un mesaj încadrat în limitele discursului civilizat, democrat și, mai ales, liber.

Sunt surprins că au fost generate atâtea titluri și atâta indignare de un mesaj public transmis de un artist. Trăim într-o țară liberă, în care libera exprimare este garantată de Constituție. Constituția României este cel mai bun instrument pe care îl avem la îndemână pentru a ne proteja libertatea, inclusiv libertatea de conștiință și de exprimare.

Trăim într-o piață liberă a ideilor, în care, din păcate, au rămas suficiente bariere pentru o adevărată libera competiție a ideilor. Ești liber să te exprimi și să publici, să îți transmiți ideile, să intri în dezbateri. Sunt doar câteva subiecte care nu își au locul în această piață liberă a ideilor – incitarea la ură și promovarea terorismului ca exemple. Încă ești torpilat în rețelele sociale și în forumuri de discuție de grupări organizate pentru a-ți scufunda ideile sau vorbele. Ești raportat, blocat sau ți se interzice accesul la anumite facilități publice.

Am văzut asta din ce în ce mai mult în ultimii trei ani, în care spațiul public a suferit o importantă amputare modelată de clivajul politic dominant. M-am confruntat și în trecut cu bariere în calea liberei circulații a ideilor, când anumite subiecte care nu aveau binecuvântarea baronilor locali și șefilor centrali ai PSD și PDL/PNL erau interzise în spațiul public. Se întâmpla acum mai puțin de zece ani și acele momente nu par departe. Mai mult, vedem cum accesul la informații, esential pentru o competiție corectă pe piața ideilor, este blocat constant de autoritățile publice prin diferite acte sau tertipuri instituționale, precum și de reprezentanții mediului privat pentru a masca diferite interese ascunse, care ar ieși la lumină printr-o discuție deschisă.

Trăim într-o societate în care putem spune orice, putem pune la îndoială orice simbol, orice credință, orice mit, orice idee, orice construct al imaginarului individual și colectiv.  Au trecut momentele în care se spunea de pe o poziție de autoritate ce trebuie să gândim, ce trebuie să spunem, ce trebuie să apărăm. Acum o lună, am sărbătorit chiar 30 de ani de libertate, libertate obținută cu sacrificial a peste o mie de oameni, oameni care încă nu au avut parte de adevăr în acest caz. Lecțiile lui decembrie 1989 par să nu fi fost digerate suficient 30 de ani mai târziu.

Avem suficiente obstacole pe care încă le întâlnim în România în calea unei piețe libere a ideilor, dintre care voi aminti câteva:

• concentrarea de pe piața mass-media, în special la nivelul televiziunilor, în care este falsificat pluralismul de idei, în care lipsește de multe ori prezența expertizei, valabile mai ales în dezbaterile politice, economice și sociale, în care este dictată politica editorială de interese ascunse, în care personalul este plătit suboptim și muncește în condiții dificile pentru a genera materiale de calitate, în care singurul noroc pe care îl mai avem este că mai există o oarecare libertate în social media și competiție între diferite interese ale grupurilor din spatele mai multor canale;
• prea multe subiecte încă rămân tabu în discuția publică, indiferent de canalul prin care este întreținută această discuție. Numeroase subiecte rămân ascunse de dezbaterea publică și nu de puține ori sunt subiecte cu impact la nivel de politică publică. Fără discuții reale, ne trezim cu decizii politice arbitrare, abuzive, nereprezentative sau, adesea, lipsite de o fundamentare adecvată. Vedem cum mai toți alegătorii din România au fost luat de proști pe 28 ianuarie de toate partidele parlamentare prin păcăleala cu eliminarea pensiilor speciale;
• avem prea puțini participanți la discuțiile și dezbaterile publice, iar de multe ori falși profeți rămân necontestați; cel mai bun exemplu de profeți necontestați din ultimii ani îl constituie antivaxxerii cu sute de mii de urmăritori, care luptă cu vaccinul de dimineața până seara, dar care au ajuns cu bine la viața adultă pentru că au fost imunizați la timp. În completare, avem puțini destinatari, de preferat participanți, care să ofere un feedback în aceste dezbateri publice pe subiectele de importanță națională,  rămânând blocate în rândul câtorva organizații și câtorva alte părți interesate. În alte cuvinte, accesul pe piața ideilor și la ce circulă în piață este dificil;
• avem și puțini competititori pe această piață a ideilor, o piață a ideilor imperfectă, dar care oferă un cadru pentru discutarea unor subiecte relevante, pentru formarea sau deformarea unor opinii, dar și pentru exprimarea lor, indiferent de origine;
• tendințele de oprire în mod autoritar a exprimării rămân, întâlnindu-le atât ca încercări ale unor minorități sau majorități de a le controla sau interzice, cât și prin încercările de tip gloată de a le stopa.

Pentru cele spuse mai sus, este oportună o nouă perspectivă în spațiul public. La fel de oportună este și discuția pe care am ratat-o, dar care m-a făcut să scriu aceste rânduri în apărarea libertății de gândire și, mai ales, libertății de exprimare. Nu sunt de acord cu multe mesaje care ajung în spațiul public, dar este bine că sunt lansate pentru că te forțează să reacționezi, să ai o replică, să construiești un argument prin care să demontezi multe prostii debitate de persoane cunoscute.

Tudor Gheorghe, Tudor Chirilă, Oana Pellea, Ludovic Orban, Viorica Dăncilă, Viorel Costache, Liviu Dragnea, Florin Cîțu, Violeta Alexandru sunt personaje care aduc multe idei scandaloase rațiunii în spațiul public, multe care au nevoie de analiză și de expunere a absurdității acestora. Mai mult, nu toate ideile sunt compartimentate la fel. Unele sunt minciuni, altele dezinformări, unele puncte de propaganda partizană sau ideologică, altele teme rar discutate și lista poate continua.

Este important ca acestea să rămână într-un cadru civilizat, fără constrângeri și cu posibilitatea de exprimare și pentru ideile concurente. Suntem liberi să nu fim de acord cu ei,  chiar dacă au sute de mii de următori, instituții monstruoase în subordine sau săli pline care să asculte mesajele acestora. Suntem liberi pe această piață a ideilor să îi contrazicem și să expunem noi puncte de vedere pe care să le susținem, fără să primim aprobare de ceva sau cineva. Competiția liberă este binevenită pe piața ideilor.