Siguranța alimentară, în fața celui mai mare șoc din ultimele decenii

Siguranța alimentară, în fața celui mai mare șoc din ultimele decenii

Criza energetică și tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon, destructurarea lanțurilor globale de aprovizionare, scăderea puterii de cumpărare, condițiile meteorologice nefavorabile și schimbările climatice plus conflictul actual dintr-un hub alimentar global fac ca la nivel internațional să se întrunească condițiile unei crize alimentare de proporții. Tema abia apare pe agenda publică, însă bate la ușă, cu impact nefavorabil și pentru țările care pot spune că, și în momente dificile, își amintesc de resursele de bază pe care le au.

Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina este tragic, însă efectele de contagiune sunt ridicate. În Europa, sancțiunile impuse ca răspuns invaziei ruse asupra Ucrainei au lăsat spații pentru rezolvarea celor mai mari dureri: prețul energiei. Și aici există numeroase probleme de adus în discuție, plecând de la mesajul transmis chiar de un oficial rus privind un cost de 2.000 de euro la gaz în euro, adică dublu, de suportat de către populație. În acest moment, exporturile de gaze naturale și petrol sunt funcționale, dar întotdeauna într-un tit for tat mercantilist există riscul punerii acestora pe masă, iar acum, pe baza imaginii globale, rezervele strategice și mărirea capacității de producție, chiar și pe un fond ascendent al acceptabilității costurilor, nu vor par să facă față.

Cu bugete naționale care au și alte presiuni, chestiunea energetică este scăpată de sub control pe termen mediu, cu risc de agravare față de situația actuală. Iar acest lucru va lovi substanțial companiile care produc materiile necesare agriculturii (ex, fertilizatori), în companiile mari și în IMM-urile care activează în agricultură, și va lovi foarte puternic acele întreprinderi individuale care desfășoară activități agricole. Iar substituția acestora pe modele colectiviste sau corporatiste nu doar că sunt procese de durată, dar au vulnerabilități, în plină vizualizare acum.

Problema este că energia este doar un pește în lacul se pregătește de secetă nu doar în Europa, ci la nivel mondial. Dincolo de resursele energetice la suprapreț. apar și alte materii prime care vor fi afectate atât direct, prin interdicțiile de import/export ale unor materii prime, dar și tehnologii avansate, cât și prin intermediul tensiunilor la nivelul transporturilor și nu numai. De exemplu, recent au fost interzisă intrarea în spațiul aerian al Uniunii Europene a avioanelor aflate sub steag rusesc, fiind incluse aici și transporturile cargo, fie că vin din Europa, din Asia Centrală sau din alte zone, nu mai adăugăm sancțiunile reciproce ce afectează transporturile din Asia spre Europa.

Nu putem exclude impactul asupra prelucrării materiilor prime. Agricultura rămâne un sector economic în care energia contează, dar nu este totul. Mai mult, contează și accesul la tehnologie și menținerea conectivității internaționale. Acestea sunt sisteme puternic internaționalizate, cu dependențe de la chipuri la tractoare și drone, dependente de sectoare economice conexe: auto, IT, comunicații, finanțe, construcții, metale și altele. Sistemele actuale se bazează, în general, pe dezvoltările de vreo opt decenii, și acelea construite pe lecțiile de dinainte, iar acum se apropie de expirare pe fondul unor erori politice.

Dincolo de acest lucru, ne gândim adesea la o criză alimentară ca afectând în general populația din țările în curs de dezvoltare, dar nu este vorba doar de acestea, ci și de populația din țările dezvoltate economic. Și aici populația vine pe un fond de deprimare economică (venituri, piața muncii, etc.) în urma pandemiei COVID-19 și, în general, ceea ce se întâmplă aici are mai multă vizibilitate asupra unor decizii cu impact global. Luarea deciziilor contează. Iar riscurile de neliniște în țările dezvoltate riscă să aprofundeze aceste probleme.

Circulă adesea mesajul ca răspuns la criza ruso-ucraineană cu faptul că putem stinge lumina și să arătăm lui Putin că putem rezista fără finanțarea gazelor și petrolului din Rusia, dar uităm că acest mesaj de rezistentă este simbolic, între 8.00 și 9.00 seara, în democrații dezvoltate care nu se gândesc la problemele de bază, neresimțite de câteva generații, și nu iau în calcul că acea rezistență ar putea însemna în curând transformarea din dovadă în încercare de a plăti chiria, trăi confortabil cu rațiile alimentare și aprinde lumina de la 8.00 la 9.00, cu exagerările de rigoare.

Cât despre situația din țările în curs de dezvoltare, inclusiv Ucraina, o criză alimentară nu face altceva decât să intensifice migrația. Pare că am uitat repede lecțiile crizei refugiațiilor, în principal cele în privința destabilizării vecinității și cauzelor rădăcină pentru care persoanele aleg să migreze.