Arestat în Paris pentru organizarea unei manifestații nedeclarate

Eric Drouet, un tânăr șofer de 33 de ani, este un lider informal al „vestelor galbene”. Probabil că nici nu are acest rol, dacă este să îi respectăm cuvântul, anume că nu că nu reprezintă mișcarea „vestelor galbene” și că nici nu vorbește în numele lor, ci doar o imagine pentru a identifica un reprezentant sau un lider al protestarilor francezi care au ieșit pe străzi din luna noiembrie împotriva politicilor promovate de Emmanuel Macron.

Drouet a devenit cunoscut cu ocazia primelor manifestații ale vestelor galbene, anunțate ca o reacție față de scumpirea prețului carburanților. Pe 2 ianuarie, acesta a fost arestat în condiții suspecte de poliția franceză. Nu era la prima arestare, acesta fiind interpelat anterior, în decembrie, pentru organizarea de manifestații fără a fi declarate, port de arme interzise și pentru participarea la un grup format pentru violențe și degradări.

Dar reținerea de pe 2 ianuarie de la Paris a fost diferită. Activistul vestelor galbene a fost arestat pentru organizarea unei manifestații fără a fi declarată, alături de alte persoane venite la manifestație. O zi mai târziu, a fost eliberat, însă va fi judecat pe 15 februarie în fața unui tribunal din Paris. Pedeapsa pe care o riscă merge până la șase luni de închisoare și 7.500 de euro, conform codului penal francez. (Liberation)

În Franța, la fel ca în România, toate manifestările publice trebuie declarate în prealabil, cu cel puțin trei zile înainte de manifestație. În Paris, acestea trebuie declarate cu cel puțin două luni înainte de manifestație. În anumite cazuri motivate, pot fi acceptate și declarații tardive. Participarea la manifestații nedeclarate nu atrage contravenții, pedepsele îndreptându-se spre organizatori, însă participarea la manifestații interzise aduce participanților contravenții.

Având în vedere că este vorba despre o situație cu implicații asupra drepturilor și libertăților individuale, merită amintită și poziția avocatului lui Eric Drouet: tinerii mergeau spre o piață pariziană pentru a aprinde lumânări în memoria unor victime „veste galbele” care au murit în timpul manifestațiilor, apoi către un restaurant împreună cu prieteni pentru a discuta, când au fost ridicați de forțele de ordine. Modul de organizare al acestui moment omagial este cunoscut și protestelor din ultimul an din România: mobilizare pe Facebook, apel public pe Facebook, urmat de adunarea persoanelor interesate. (Liberation)

Acțiunea statului francez a ridicat multe semne de întrebare, fiind contestată de numeroși lideri politici, lideri ai mișcărilor sociale și alte personalități publice. Acuzațiile au mers de la „un arest total nejustificat și arbitrar” (avocatul său), „abuz de putere”, „poliție politică” și „hărțuire” (Jean-Luc Melenchon), „amatorism extraordinar” (Herve Morin) la „arestări arbitrare ale oponenților”, „democrație confiscată” (Marine Le Pen).

Guvernul și majoritatea parlamentară Republique en Marche au justificat și apărat arestarea liderului „vestelor galbene” aducând ca argumente necesitatea declarării tuturor manifestațiilor și respectarea statului de drept. (Le Point)

Bruno Le Maire, ministrul economiei, redat de Le Point: „Asta se numește respect pentru statul de drept (…) Când cineva organizează o manifestație care nu a fost declarată, înseamnă că nu respectă statul de drept (…)

Gerald Darmanin, ministrul finanțelor, redat de Le Point: „Într-o republică, ordinea este importantă (…) Republica nu este anarhie (…) Este normal ca, atunci când nu respectăm legea republicană, să suportăm consecințele.”

Tind să numesc această acțiune a forțelor de ordine franceze ca fiind într-adevăr o dovadă de amatorism, după cum spunea și politicianul centrist Herve Morin. Rămâne de văzut impactul, având în vedere că, la o primă vedere, reprezentă un abuz din partea statului, opoziția față de Macron va încerca să capitalizeze această oportunitate, iar vestele galbene se bucură de un puternic sprijin popular.

Legislația din Franța și România în privința adunărilor publice este similară. Rămâne un exercițiu provocator o analiză comparativă a diferiților actori în cazul unor proteste similar, generate de puternice conflicte sociale, din cele două republici europene, urmată de o discuție despre lege și ordine, stat de drept, drepturi și libertăți, democraței, putere și opoziție, abuz și decepție, contestare politică, mișcări sociale.