Independența Cataloniei, un dezastru pentru valorile europene

Sistemul de „rule of law” (domnia legii/stat de drept, cum doriți să îi spuneți) din Spania a fost dat peste cap de încercările politice dincolo de limitele legii ale guvernului și parlamentului catalan.

Constituția Spaniei a fost principala victimă a demersurile Cataloniei din ultimii 15 ani, cu multe inițiative care încalcă principiile constituționale ale națiunii spaniole. Curtea Constituțională a clarificat o serie de inițiative, în defavoarea interpretărilor abuzive ale catalanilor secesioniști.

Un demers unilateral, ilegal și ilegitim nu poate fi acceptat de nicio forță democrată din Europa, de nicio forță care crede în consens, într-un sistem de norme, în egalitate în fața legii, în pluralism politic, în ordine și pace socială.

Compararea inițiativei venită din Catalonia cu ceea ce s-a întâmplat în Spania este o dovadă de necunoaștere a situațiilor. Inițiativa Scoției a fost acceptată de Londra, s-a desfășurat legal și liniștit. În cazul Cataloniei, totul s-a făcut printr-o separare și polarizare față de orice inițiativă a guvernului central, cu încălcarea tuturor normelor posibile privind realizarea unui referendum, cu multe provocări și cu abuzuri ale procesului de vot, multe dintre ele pregătit cu spor.

A fost violență. Da, de ambele părți, cu mai mulți răniți de partea civililor pro-independență. Fiecare persoană are dreptul să își ceară dreptate, cu respectarea principiilor statului de drept, în fața curților naționale și europene cu privire la abuzurile autorităților de aplicare a legii din Spania.

Pe numere, situația este dezastruoasă. Au fost 2,020,144 de voturi, aproape 92%, în favoarea independenței, din totalul voturilor valabil exprimate. Numărul alegătorilor înregistrați pentru această consultare a fost de 5,343,358, în timp ce populația Cataloniei este de aproximativ 7,5 milioane de oameni. Legitimitatea populară a acestui demers este îndoielnică.

Întrebarea pusă de secesioniști a fost „vrei ca Catalonia să devină un stat independent sub forma unei republici?”, un vot interzis de Constituția Spaniei în lipsa acordului Guvernului Spaniei.

Poziția organizațiilor internaționale este clară: un astfel de proces, precum un referendum pentru independență, trebuie să se desfășoare cu respectarea deplină a Consitituției Spaniei, fiind o problemă internă a Spaniei.

Problema cea mare este precedentul pe care îl poate stabili o astfel de mișcare, un precedent despre care putem spune că am văzut cum a funcționat în trecut. Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Franța, Germania, Italia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Regatul Unit se află printre alte state din Uniunea Europeană care ar fi direct afectate de un demers unilateral al Cataloniei.

Este comparabilă situația cu Kosovo?

Nu, în cazul Kosovo a fost o intervenție internațională inspirată de necesitatea de respectare a drepturilor omului, ulterior entitatea respectivă fiind administrată de Națiunile Unite, declarația de independență venind la aproape zece ani de administrare internațională și neexistență ca stat. Drepturile și libertățile cetățenilor Cataloniei sunt respectate, iar în termeni culturali sunt printre cele mai extinse din lume.

Dar cu Crimeea?

Este o comparație irelevantă. În cazul din Crimeea, discutăm de anexarea ilegală a unui părți a unui stat de către alt stat.

Scoția?

Referendumul scoțian pentru independență a venit ca urmare a unui acord în Guvernul Scoției și Guvernul Regatului Unit. Au participat peste 84% din alegătorii cu drept de vot și au fost respectate standardele naționale și internațional în privința desfășurării alegerilor. Acestora adăugăm faptul că statutul politic este altul – participarea a două entități într-o uniune politică în baza unor negocieri anterioare.

În imagine, rezultatele anunțate de Guvernul Cataloniei, cu precizarea că procesul votului a fost unul viciat: