Obama la final de mandat. Eșec în politica externă?

Obama la final de mandat.

Eșec în politica externă?

Va rămâne Barack Obama în istorie ca președintele american care a pus stop hegemoniei americane și sprijinului real pentru valorile liberal-democrate în lume? Situația în prezent este în felul următor: mai multe state eșuate, conflicte mai violente, globalizarea terorismului, teroriști cu capabilități foarte mari și o revanșă a autoritarismelor.

A început mandatu cu Premiul Nobel pentru Pace fără să aibă un impact prea mare asupra politicii mondiale, dar cu inițiative bune ca senator. A fost înaintea tuturor. A avut campanii electorale care ne-au uimit, care au fost copiate peste tot în lume. Abilitățile de orator au fost vizibile, priceperea staffului de comunicare a fost o realitate, iar politicile sociale atrag. Nu voi comenta acum politica domestică și impactul ei național și internațional, însă voi arunca o privire asupra politicii externe.

Obama la final de mandat: realizări

1. Sprijinul pentru European Reassurance Initiative merită apreciat. Este o modalitate concretă prin care Statele Unite sprijină asigurarea securității europene prin intermediul NATO. Mărirea bugetului începând cu 2017 este un pas înainte în fața provocărilor impuse de incertitudine și instabilitate.
2. Promovarea unei agende globale de luptă împotriva schimbărilor climatice reprezintă un element pentru care Obama merită apreciat. Dincolo de luptele interne și de abuzul de reglementări executive, Obama intră în topul promotorilor a ceea ce numim „climate justice”. Faptul că Statele Unite și China au bătut palma pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la încurajarea Uniunii Europene, este un pas înainte. Din păcate, va rămâne în aceeași ipostază ca Tratatul de la Kyoto.
3. Încurajarea multilateralismului ca formă de negocieri internaționale. Administrațiile democrate au accentuat rolul Organizației Națiunilor Unite, ambasadorul la ONU având din nou rang de membru al cabinetului. Totodată, negocierile privind acordul iranian sau rezolvarea conflictului sirian demonstrează acest sprijin.

Obama la final de mandat: eșecuri

Însă au fost și punctele slabe. Și nu au fost puține…

1. Orientul Mijlociu și Nordul Africii. Sunt printre cei care afirmă că Primăvara Arabă a fost un succes. La cinci ani după eveniment putem analiza la rece ce s-a întâmplat și putem privi rezultatele. Văd că există baze solide pentru construcția unor democrații. 99,9% din experții din domeniul relațiilor internaționale vor spune că Primăvara Arabă a fost un eșec. Degradarea securității în zonă, noile state eșuate apărute, proliferarea terorismului, încurajarea migrației și sutele de mii de civil morți se află printre argumentele pe care aceștia le aduc. Episodul Benghazi accentuează acest eșec în care, după zeci de ani, un ambasador americaneste ucis la post.
2. Acordul privind Iranul. Reformiștii au pierdut în alegerile iraniene în acest an. Deschiderea față de piețele externe va încuraja dezvoltarea iranului. Este o putere regională care își va spune cuvântul în politica globală de acum înainte. Exportul de resurse energetice nu este singurul lor avantaj strategic. Totuși, rămân semne de întrebare cu privire la respectarea acordului și cu privire la ce va finanța în viitor. Să nu uităm că au finanțat grupări teroriste mult timp după Revoluția Islamică.
3. Forța terorismului. Există dovezi privind creșterea capabilităților organizațiilor teroriste de a controla drone în scop militar. Imaginați-vă că ISIS, de exemplu, ar avea controlul asupra uneia și ar selecta ținte pentru atacuri din aer. Există scenarii privind atacuri concomitente asupra Occidentului ale acestor organizații. Doi, terorismul nuclear nu mai este doar un scenariu de film. Summitul din aprilie din Statele Unite a dovedit că aceste îngrijorări sunt reale, iar următorii ani trebui priviți cu atenție. Despre armele biologice nu mai vorbesc.
4. Atractivitatea autoritarismului. Regimurile non-democratice capată o influență din ce în ce mai mare în lume. Cuba poate fi un succes de apropiere a relațiilor (și asta datorită Vaticanului), însă democrațiile liberale au de suferit. Deja teama de mai rău face ca soluția unor state autoritare și aparent sigure să fie luată în considerare. Federația Rusă și China investesc în puterea lor soft, devin din ce în ce mai atractive, în timp ce democrația se clatină. Alte democrații se uită spre modele de dezvoltare care nu prea apreciază drepturile și dreptul, chiar dacă ultimii ani întăresc eșecul acestor modele.
5. Scăderea încrederii aliaților sub influența autoritarismelor care devin din ce în ce mai atractive și prin managementul defectuos al unor programe. Nu este frumos să îți interceptezi tocmai oamenii de încredere. Totodată, relațiile cu Israelul au fost mai puse în dificultate, iar încrederea dată altor tipuri de regimuri nu va avea efecte pozitive pe termen lung.

Închei prin a spune că marile promisiuni ale președintelui american se clatină tot în mandatul acestuia. Exemplul evident este schimbarea perspectivei asupra trupelor din Afghanistan, trimiterea unor trupe pentru training în Siria.

P.S.: Nu evaluez mandatul unui președinte în funcție de umor, competențele actoricești, dedicarea simpatizanților și suporterilor sau profesionalismul echipei de comunicare.