Ministrul Afacerilor Externe despre criza migrației

Câteva idei transmise de ministrul Afacerilor Externe, Lazăr Comănescu, cu privire la România și locul ei în Uniunea Europeană, în cadrul evenimentului în care au fost anunțate prioritățile Președinției slovace a Consiliului Uniunii Europene.

Temele abordate de acesta au fost legate de problematica migrației, a politicii de cooperare pentru dezvoltare, a României în raport cu Acordul Schengen și de Brexit și nu numai (sprijinul României pentru prioritățile Președinției slovace fiind central). Redau câteva idei.

Dezbatem despre problematica migrației de aproape doi ani, dar rezultatele sunt încă așteptate.
Se pune problema unei regândiri a ceea ce numim politica de cooperare pentru dezvoltare. UE a fost și continuă să fie cel mai puternic furnizor de asistență pentru dezvoltare. Zeci și sute de miliarde au fost alocate și tocmai din acele țări migrașia continuă să vină și chiar se intensifică. Înseamnă că politica de cooperare pentru dezvoltare nu a produs rezultatele așteptate. Este o chestiune de credibilitate.
O Romanie în interior spatiului Schengen ar fi un factor de consolidare a capacității UE de a-și consolida frontierele externe. România este un momentul de față al doilea contributor la Frontex. Faptul că Romania este un susținător și că este un membru angajat la a contribui la Garda de Coasta a UE sunt edificatoare.
Au existat niște semne de întrebare pe fondul Brexitului dacă să se prezinte noua strategie globala a Uniune Europene.
În Romania, la zece ani dupa aderare, nu exista actori semnificativi eurosceptici.

Îmi permit să nu fiu de acord cu majoritatea afirmațiilor redate mai sus, având în vedere că politicile UE în domeniul migrației pentru a contracara criza refugiaților au abia puțin peste jumătate de an de când sunt implementate, iar efectele se văd, ceea ce e surprinzător ținând cont de opoziția statelor membre.

Lipsa de coerență a politicilor UE, în unele cazuri, cu obiectivele dezvoltare constituie un alt argument și, nu în ultimul rând, în România euroscepticismul nu este unic instituționalizat, dar asta nu înseamnă că nu există.