75% dintre români ar vota pentru ieșirea din UE

Am pus la nimereală procentul de mai sus, însă nu cred că situația este departe. Sper să se întâmple două lucruri:

1. Marea Britanie să rămână în Uniunea Europeană. Sunt multe argumente care arată asta, dar este nevoie, în același timp, de un exemplu despre cum să nu pui viitorul unei țări la pariu.
2. România să rămână în Uniunea Europeană și NATO.

În acest moment, românii sunt printre cei mai optimiști oameni cu privire la viitorul Uniunii Europene. Procentele sunt undeva la 70%+, fiind surprins de fiecare dată când citesc aceste statistici. Surprinzător, temele europene lipsesc în România. S-a vorbit un pic despre criza refugiaților, despre criza grecească, despre drepturile românilor din Marea Britanie și cam atât. Mai dificul cu beneficiile. Din contră, și dacă statul român face un proiect bun pe fonduri europene, de obicei cel care îl implementează o pățește.

Rețeta cu Marea Britanie:

1. un partid suveranist, anti-european, pornește dezbaterile.
2. criza de leadership din partidele tradiționale se vede.
3. politica internă își găsește un nou vector de imagine: poziționarea față de UE.
4. partidele tradiționale evită să apere Uniunea Europeană.
5. majoritatea alege să părăsească Uniunea Europeană, în necunoștință de cauză.

Am tot spus pe Facebook că există suficiente motive pentru a vota pro-Brexit și că, de obicei, acestea nu sunt clarificate de liderii europeni și naționali. Aici este într-adevăr o problemă, dar una care nu se va rezolva prea curând dacă la nivel european nu vor fi niște voci mai puternice. Însă atât timp cât temele europene sunt temele de rang secund, liderii europeni nu vor apărea.

Situația din România:

1. nu avem un partid suveranist, anti-european, care să amenințe establishmentul politic, dar avem așa:
   1. o campanie a PSD-ului bazată pe etnocentrism și „mândri că suntem români”, promotori ai tradiționalismului, apărători ai ortodoxiei și cu multe voci deloc eurofile;
   2. un mesaj al PNL-ului de izolaționalism economic, anti-europenism, o serie de proiecte de legi populiste și naționaliste1, plus candidați de tipul lui Marian Munteanu, cu un discurs etnocentrist, apropiat de grupuri mai puțin prietenoase cu Uniunea;
   3. un USB în care un filorus desfășoară cea mai de succes campanie din ultimii ani, care nu s-a pronunțat pe teme naționale, dar care spune, cu jumătate de gură, că urmează consensul euroatlantic;
   4. un PRU condus de Bogdan Diaconu care habar nu are cum e cu românii din afara țării, dar care adună mii de like-uri pe Facebook, și anunță sfârșitul Uniunii Europene;
   5. o mișcare precum Noua Dreaptă, total opusă valorilor liberale, o amenințare pentru securitatea națională a României;
   6. un grup de admiratori ai modelului euroasiatic, fie manifestat prin admirația față de Putin, față de statul rus, față de noile ideologii propuse de Moscova, și care țin conferințe cu sala plină pe aici2;
   7. un alt grup (și cu o parte din cei de mai sus), care o invită pe Marine Le Pen la noi și strigă împotriva Uniunii Europene (Ziua când în Parlament s-a strigat „Jos teroriștii” și „Schengen ne omoară”)
   8. un puternic curent în Biserica Ortodoxă Română (și în altele) orientat spre naționalism și un alt curent care menține legăturile cu Moscova și promovează mesajul.
   9. și mai sunt și în Academia Română persoane care merg pe teoria conspirației până la capăt și ajung la falsa concluzie că „România nu mai e a românilor” (vezi, de exemplu, Dinu Giurescu și mesajul transmis către Q Magazine, preluat de toate canalele de propagandă anti-europene).
2. criza de leadership în partidele tradiționale este vizibilă. PSD-ul după Victor Ponta pare să nu mai aibă nicio voce – Ponta se plimbă singur prin zone mai autoritare, Tăriceanu și Băsescu îmbătrânesc și ei, primul invitându-l pe șeful Dumei de Stat în România când avea interdicție de a intra în Uniunea Europeană, un Blaga care spune că Partidul Comunist Chinez împarte același valori ca și PDL (actual PNL), un PNL care face campanie electorală în chineză în București, care are suficiente legături și către spațiul ex-sovietic, un partid anti-sistem, anti-politicieni care nu face altceva decât să propage direcția Moscovei – mă refer la USB, despre care nu știu dacă o face dirijat sau nu.
3. până acum, Uniunea Europeană a fost folosită doar pe post de țap ispășitor, iar posturi de televiziune precum Antena 3 au atacat constant liderii europeni. Au fost doar câteva momente în care temele europene au ajuns în fața alegătorilor: aderarea la UE, puciul din iulie 2012 și criza migrației. În ultimele două cazuri, Uniunea a fost prezentată negativ. Nu prea au fost mesaje despre beneficiile aderării la UE, iar fondurile europene sunt mai degrabă un subiect folosit în ambele direcții.
4. încă nu s-a întâmplat ca în Marea Britanie în care după bătălia pentru alegerile generale, sub influența UKIP, Conservatorii să promită un referendum pentru Brexit, iar cel mai important vector de imagine al campaniei pro-Brexit să fie un rusofil care s-a manifestat puternic împotriva UE, iar acum s-a folosit de această oportunitate politică pentru a-și promova interesul de a ajunge prim-ministru în locul colegului de partid, David Cameron. încă nu avem un mesaj din partea partidului de opoziție, și mă refer aici la Partidul Laburist, în care liderul principal, J. Corbyn, să evite să facă campanie anti-Brexit doar pentru a nu fi pe o temă comună cu Cameron. Vorbim de acel Corbyn care ajunsese idolul progresiștilor din România când a fost ales și care nu a făcut nimic pentru UE, din interes personal și pentru voturile pe care le-ar fi pierdut partidul, chiar dacă existau alți lideri care făceau presiuni în această direcție.
5. mergeam astăzi spre Focșani. orașul nu pare prea afectat de Uniunea Europeană, poate doar depopulat de UE și cu o serie de firme în insolvență pentru că nu au avut capacitatea să se adapteze. Citeam o petiție în care vreo 1.000 de persoane semnaseră pentru un referendum de ieșire a României din Uniunea Europeană. M-am uitat de unde sunt. Majoritatea semnăturilor veneau din Moldova și Muntenia. Apoi mi-am dat seama că seamănă cu situația Marii Britanii: Transilvania și Bucureștiul și-ar cere independența, iar majoritatea ar vota pentru ieșire.

Este doar o diagnoză a situației în care se află România, un pic alarmistă, cu un urs la Est care abia așteaptă să rupă mai mult din Uniune. România are nevoie de Marea Britanie în Uniunea Europeană, dar și de un semnal pentru potolirea vocilor anti-europene. Sunt multe, sunt ajutate, iar propaganda este din ce în ce mai vizibilă. Și nu sunt eu paranoic. Remainia? Puțin probabil.

1. amintim aici legea hypermarketurilor, dar și cea cu privire la relația dintre străini și achiziționarea terenurilor din România, ambele dovezi de propagandă iresponsabilă, nu au nicio legătură cu realitatea [↩]
2. mă refer la personalități precum Dan Purin, Florin Zamfirescu, Stegarul Dac, lista lui Dughin și așa mai departe [↩]

Madalin Blidaru

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.