WWF oferă imaginea zilei din online: #SalvatiPisicaSalbatica

WWF oferă imaginea zilei din online: #SalvatiPisicaSalbatica

Ministerul Mediului, Apei și Pădurilor supune dezbaterii publice un proiect de ordin de ministru privind aprobarea derogărilor în cazul speciilor urs, lup și pisică sălbatică pentru a fi recoltate sau capturate, marea majoritate urmând a forma fondul cinegetic, adică fondul pentru vânat.

Este o procedură care se repetă în fiecare an și necesară, întocmită în baza unui raport de specialitate venit din partea mediului universitar, vizat de Academia Română.

Discuția despre capacitatea de autoreglare a unui ecosistem este una dintre discuțiile cu un mare „depinde” în literatura de specialitate. Există contradicții pe acest subiect și între experții pe domeniu, prin urmare nu mă voi pronunța pe acest subiect sau, mai bine spus, nu voi lua activ tabăra vreunei părți.

Pe de o parte, WWF România vine cu o serie de observații de bun simț:

• contestă autoritatea colectivului de la Universitatea Transilvania din Brașov, care are o metodologie frumos spus deficitară în realizarea aproximărilor și stabilirii cotelor;
• atrag atenția asupra conflictului de interese în care vânătorii sunt atât cei care fac controlul și raportează, cât și cei care administrează și chiar fac profit de pe urma vânătorii;
• evidențiază faptul că există soluții alternative vânătorii, încurajate de legislația europeană, pe care Ministerul Mediului refuză să le ia în considerare.

Cert este că există soluții alternative vânătorii. Cât costă, cum sunt transformate în politici publice, cât timp durează până la adoptarea strategiilor și planurilor de acțiune sunt doar câteva din întrebările care, probabil, au dus la alegerea vânatorii ca singură soluție.

În discuție, sunt puse 5% din populația de urși, lupi și pisici sălbatice din țară. S-ar putea să fie prea mult, având în vedere aproximările deficitare și lipsa unui studiu relevant care să indice rata de reproducere sau cea de maturizare a acestor animale sălbatice.

Dincolo de miile de creaturi care vor fi împușcate, trebuie să recunoaștem că vânatul este o activitate umană, exploatată de diferite grupuri sociale, și care aduce beneficii, atât comunităților locale, cât și altor beneficiari. O parte a populației acestor animale este încurajată să crească tocmai în acest scop.

492 de exemplare de urs, 647 de exemplare de lup și 474 exemplare de pisică sălbatică sunt repartizate pe județe și gestionări de fonduri cinegetice. Cărora le adăugăm și pe cele care rămân la dispoziția autorității publice centrale care vor avea o soartă identică.

Nu intru acum în dezbaterile despre drepturile animalelor sau etica naturii, în perspectivele antropocentriste sau biocentriste, ale ecologiilor sociale sau aprofundate, discuții puternic ideologizate și care stârnesc mai multă emoție decât rațiune.

Eu am alte lucruri de reproșat Ministerului Mediului, la fel cum am de reproșat niște lucruri și către WWF România, care strânge fonduri la metrou de la cetățeni, dar își amintesc de dezbaterea publică cu două zile înainte de încheierea perioadei, astfel încât Guvernul să fie prins pe picior greșit.

Către Ministerul Mediului:

• Birocrația te omoară. Mă tot întreb unde pot găsi documentele care au stat la baza referatului de aprobare, respectiv propunerile realizate de Universitate Transilvania din Brașov și avizul prealabil al Academiei Române.
• Nu e frumos ca proiectul de ordin să fie supus dezbaterii publice strict perioada minimă reglementată de lege pentru un act normativ supus dezbaterii publice. Este un subiect sensibil, dar încercarea de a scăpa cât mai repede de el aprobându-l este problematică. Da, legea 52 e respectată, deci nicio problemă din punctul acesta de vedere.
• Aștept să văd punctul de vedere al Ministerului Mediului privind criticile aduce de World Wide Fund, fie că vorbim de observațiile amintite anterior, fie că vorbim de respectarea arbitrară a studiului când vorbim de aprobarea cotelor pentru diferite animale.
• De ce Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor sau ministrul Cristiana Pașca Palmer nu vin cu inițiativele pentru rezolvarea problemelor actuale? Dezbaterea amintită de WWF cu grupul de experți a avut loc sub mandatul actual. Strategii, planuri de acțiune, soluții alternative, toate sunt puse pe tavă. Acțiune zero, semn că WWF pare să aibă dreptate.

Către WWF România:

• Apreciez campania emoționantă, este exemplu de bună practică, peste 4.500 de share-uri furioase în opt ore este o țintă bună, sunt curios ce reach a avut imaginea cu puiul zgribulit de pisică sălbatică, dar nu mai induceți în eroare opinia publică cu textul: „Ministerul Mediului propune împușcarea a 474 de pisici sălbatice, fără să existe pagube cauzate de această specie”. 1) Dovediți că nu există pagube. 2) Ce ecologiști sunt aceștia care pun viața pisicilor sălbatice deasupra vieții lupilor și a urșilor? Măcar există vreo dovadă științifică pentru prioritizarea pisicilor sălbatice în campania de PR împotriva vânatului în locul ursuleților și a lupișorilor? De ce dreptul la viață al unei pisici sălbatice este prioritar dreptului la viață al unui urs?
• De ce ați dat comunicatul pe 28 septembrie, promovat după-amiază, când Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a scos în dezbatere publică ordinul de ministru pe 21 septembrie? Nu urmărți zilnic site-ul? Este vreun obiectiv politic la mijloc? Nu ați avut timp să primiți aprobările necesare pentru comunicat în timp util? Ați urmărit o presiune mai ridicată din partea publicului prin sentimentul de urgență? La nivel etic, ceva nu e bine aici. Te aștepți ca una dintre principalele organizații care luptă pentru conservarea biodiversității din România să urmărească aproape zilnic site-ul MMAP. Plus că autoritățile publice sunt obligate să vă furnizeze proiectele de acte normative dacă ați depus o cerere pentru primirea acestor informații.
• „ Autoritățile nu propun nicio alternativă la vânătoare, cum ar fi implementarea de măsuri de prevenire a conflictelor cu animalele sălbatice, câini la stână, garduri electrice, repelente etc.” Propoziția aceast este super greșită. Dacă tot WWF și alte organizații au soluția, atunci de ce nu acționează din timp? Un comunicat cu un studiu trimis la doi-trei ani nu înseamnă obligația sau atragerea interesului autorităților pentru a modifica ceva în reglementări. Cred că ați primit studiul, probabil l-am și răsfoit dacă mi-a ajuns prin inbox, dar doar atât? Unde e orientarea spre soluții? A doua critică pe care o am aici este axarea pe interacțiunea cu oamenii, deși referatul de aprobare vorbește și de alte motive pentru aprobarea intervenției: „mărimea populaţiilor, interacţiunea acestor specii cu populaţia umană şi cu alte specii domestice şi sălbatice”.
• Reiese din comunicat că dezbaterile privind procesul de aprobare a propunerilor. Chiar sunt curios de ce nu s-a reacționat înainte.
• O critică identică cu cea adusă Ministerului Mediului: publicarea rapoartelor și studiilor este importantă pentru o informare adecvată a cititorului. Publicarea doar a unui discurs al WWF pe site nu înseamnă oferirea posibilităților de informare, ci doar descoperirea poziției pe care o are WWF, care poate fi mai mult sau mai puțin lipsită de autoritate.

P.S.: Am scris postarea aceasta pe durata a două ore. Între timp, MMAP și ministrul Pașca Palmer au publicat poziția ministerului. Sunt evitate răspunsurile principale și invocă pasul făcut pentru transparență. Critica principală pe care o aduc în acest articol pe blog este tocmai lipsa transparenței. Tocmai în ziua dreptului de a ști vedem cum Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor se face că facilitează accesul la informație. E deprimant că actuala guvernare dă vina pe fostele guvernări pentru procedurile incorecte aprobate în trecut, dar pe care nu le aplică cu atât de multă bună dispoziție (dovadă în fotografie).