Uniunea Europeană a pierdut alegerile prezidențiale din Franța
Aștept acum discursurile despre cât de bine este pentru România că Emmanuel Macron va fi președintele pro-european al Franței.
Doar că pro-EUROPEAN înseamnă pro-EUROpean, adică un sprijin necondiționat pentru un executiv și un legislativ al zonei euro. Cu un „buget” separat al zonei euro mai merge, cu inițiative „fiecare după puteri și după voință” mai merge, dar când duci și luarea deciziilor politice din Uniunea Europeană în zona euro, prima rămâne doar o formă fără fond.
România nu are capacitatea în acest moment să accelereze integrarea europeană la un nivel la care să prindă euro fără efecte devastatoare pe plan social, ceea ce înseamnă că va rămâne automat un stat în Uniunea Europeană care va gravita în jurul unei super uniuni a zonei euro, un superstat european care nu se va numi stat.
Desigur, este prea greu să citim programele tuturor candidaților, însă cel mai bine pentru România ar fi fost ca lupta să fie între François Fillon, Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon, singurii care au înțeles că succesul Uniunii Europene înseamnă și egalitatea cel puțin formală a statelor membre (chiar dacă pentru toți cei trei această idee avea origini diferite).
Și am uitat: atât de mult contează NATO pentru candidat încât nici măcar nu este amintit în program, iar Statele Unite sunt privite ca un competitor.
P.S. Titlul merită un comentariu separat, dar prea lung pentru timpul avut la dispoziție în acest moment. Conținutul reflectă o parte din idee, dar nu întreaga idee.
P.S.2: Sunt câteva variante în care nu se întâmplă acest lucru: 1. Emmanuel Macron renunță la idee (improbabil, Europa Occidentală dorește foarte mult această idee), 2. implementarea ideii eșuează (logic că din vina celor care se opun), 3. câștigă Marine Le Pen (muncă grea).