Ucraina fără prim-ministru. Ce urmează?

Ucraina fără prim-ministru. Ce urmează?

De ceva timp, situația nu mai este chiar așa de optimistă la Kiev. Ieri, prim-ministrul Arseniy Yatseniuk și-a dat demisia. Nu sunt un bun cunoscător al politicii curente de la Kiev, însă pot să afirm că va duce și mai departe criza politică de acolo. Coaliția nu se împacă, Poroshenko face gafe după gafe.

Panama Papers nu îl lovește doar pe vecinul de la nord-est, Vladimir Putin, ci și pe el. Iar populația nu poate fi îndulcită cu bomboane de la Roshen. Așteptările sunt din ce în ce mai mari, conflictul din est este tot la locul lui, iar soldați profesioniști ruși încă se plimbă pe unde nu le este locul.

Îmi amintesc una dintre ideile din dezbaterea ce a urmat vizitei Congresului Autorităților Locale și Regionale din Europa pentru a monitoriza alegerile locale din Ucraina. Atmosfera conflictuală a marcat acea sesiune și am văzut multe voci din Ucraina, pro-europene, care își doreau democrație și stat de drept.¹

Mă gândesc acum că haosul este exact ceea ce nu are nevoie Ucraina acum. Un număr infim al electoratului Uniunii Europene a decis pe 5 aprilie să spună nu acordului de asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană. Călcâiul lui Ahile al Uniunii Europene rămâne consultarea cetățenilor la nivelul statelor membre. Politic e o problemă când apare miza aceasta, iar Panama Papers a contribuit la modificarea percepției cetățenilor olandezi prezenți la urne, fie ei 64% din 32%. Dacă mai adăugăm presiunea companiilor rusești, trollii cibernetici și propaganda pro-rusă, avem o rețetă prin care interesul pentru sprijinirea democratizării Ucrainei are de suferit. Există suficiente forțe și personalități care își doresc ca Ucraina să fie o zonă tampon, un insulator între două complexe regionale de securitate. Dar de ce nu își pot alege cetățenii liberi drumul?

Sper să nu se adâncească criza politică de la Kiev. Îmi doresc ca spiritele democratice să fie raționale, deși s-ar putea să li se pară tentant să joace la două capete.

1. Recomandarea 386 a Congresului ia în considerare situația organizării alegerilor, menționând clar probleme precum cumpărare de voturi, șpăgi, blocarea accesului independenților la anumite nivele, atacurile competitorilor electorali și nu numai. Recomandă sisteme electorale diferite în diferite unități administrative, reconsiderarea modalităților de înregistrare a candidaților, dar și de numire și revocare a membrilor birourilor electorale. Acestora li se alătură recomandări privind continuarea descentralizării și a reformei teritoriale, rezolvarea problemei persoanelor strămutate și sprijinirea mediei independente. [↩]