Postul de televiziune TVR Cultural nu merită salvat. Da, mă uitam la câte o emisiune de câteva ori pe acolo, dar asta era pe vremea când televizorul mai era o modalitate de pierdere a timpului. Sunt lucruri mai importante de făcut. 
Consider că banii care sunt luați din buzunarele cetățenilor și cheltuiți pe ÎNCĂ un post de televiziune public sunt irosiți. E drept, există câteva locuri de muncă, dar vorbim de bunăstarea oamenilor.
O soluție pentru statul român, dacă nu are ce să facă cu fondurile culese pe nedrept de la oameni (cazul acesta), ar fi să îi doneze africanilor sau să facă un adăpost pentru persoanele nevoiașe, adăpost care să fie menținut câțiva ani. Desigur, există și alte soluții, dar acestea erau două exemple.
Nu este nevoie decât de unul, maxim două posturi de televiziune publice.
P.S.: Petițiile nu își au rostul, căci cele mai importante emisiuni pot fi integrate în grilele de la TVR 1 și 2.
tvr-ul ar trebui sa functioneze pe propriile fonduri. statul trebuie sa fie doar un garant a echilibrului informatiilor oferite de catre televiziunea romana. ATAT ! cat despre numarul de posturi…sa aiba 10 000,nu ma opun,dar sa fie in stare sa se auofinanteze!
Sau așa. La partea de autofinanțare nu m-am gândit, dar asta rezolva tot ce am spus în articol. In ceea ce privește sursele, nu știu de unde ar putea o televiziunea culturală să obțină în România finanțare pentru emisie națională și gratuită.
Cateva cifre interesante, aici:
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/tvr-cultural-citeva-cifre-83020.html
Inca o informatie, banii din taxe nu prea au ajuns in investitii – resurse materiale si umane, promovare, etc… -, de aici, lookul prafuit si, intr-un cerc vicios, audienta foarte mica.
Si inca una, „cele mai importante emisiuni” (nu exista „importanta” aici, nu vorbim de stiri cu impact social major) nu vor incluse neaparat in alte grile, asa cum se zvoneste.
Fondurile stranse pe nedrept de la omanei… vor fi stranse in continuare „pe nedrept”, pentru alte necesitati ale statului (de a-și acoperi datoriile facute, de exemplu), sau poate pentru activitati si mai inutile…