Timpul pentru non-formal

Citeam un articol pe TeenPress în care se punea accentul pe importanţa educaţiei non-formale: training-uri, coaching, mentoring, schimburi de experienţă, autoperfecţionare…

Lista este lungă, iar în România va mai dura un pic până va putea oricine să se folosească de ele. De ce? Sunt mai multe motive pe care aş vrea să le enumăr:

• lipsa informaţiilor legate de importanţa acestor programe educative non-formale;
• timpul practicării lor;
• deschiderea tinerilor români către ele.

Dacă pentru autoformare, motivaţia este aproape suficientă, pentru participarea la training-uri, schimburi de experienţă, programe de coaching ( care nu prea există pe la noi) este nevoie şi de timp.

Dacă aruncăm o privire pe lângă noi vom observa că nici voluntariatul nu-şi prea face simţită prezenţa. Este ciudat, deoarece vorbim despre o ţara din UE. Sunt puţine asociaţii, ONG-uri etc. care se bazează pe voluntariat. Şi toate se îndreaptă în aceeaşi direcţie: salvaţi copii, bătrânii şi căţeii. Nu ai de unde alege.

Nu există un sprijin din partea autorităţilor spre implementarea unor training-uri. Sunt sigur că există persoane care doresc să ţină astfel de training-uri fără a fi recompensate. România a trecut, teoretic, într-o nouă era din anul 1990. Au trecut aproape 21 de ani şi oamenii au rămas cu aceeaşi impresie: ce rost are să participi, dacă nu câştigi ceva material? Este îngrijorătoare această mentalitate.

Luăm un exemplu: un tânăr creşte într-o lume în care apropiaţii ( nu neapărat părinţii) în care îi este cultivată această mentalitate încă din primii ani de viaţă: bani, bani, bani. Sunt puţine şanse ca acest tânăr să vadă utilitatea unor training-uri şi, cel mai probabil, va transmite mai departe acest comportament.

Vroiam să discut despre educaţia non-formală privind totul din perspectiva timpului. Dezvoltarea personală şi profesională nu se realizează doar cu şcoală, programe “after-school”, proiecte şcolare, teme. Nu. Copilului, încă din clasa întâi ( ca să nu spun de la grădiniţă), nu-îi sunt oferite alternative. Se trezeşte la ora şapte. La opt începe programul la şcoală pe care îl termină la ora 11. Ajunge acasă, mănâncă ( depinde de tipul programului) şi se pregăteşte pentru meditaţii. Pe urmă, părinţii îl pun să îşi rezolve temele. Se face ora şapte. Două ore în faţa calculatorului completează o zi în care acel copi nu a învăţat nimic. În schimb, a pierdut timpul memorând nişte informaţii ce nu prea îl ajută ( nu discutăm aici despre învăţarea alfabetului şi a înmulţirii) şi pe care le uită peste două săptămâni.  Mai rămâne timp de educaţiei non-formală? Sâmbata şi duminica trebuie să termine proiectul la materia X pentru şcoală, alături de teme.

Avansăm un pic pe treapta vârstei până la adolescenţă. Îngrijorător, situaţia este cam aceeaşi, datorită unui orar mult prea încărcat, datorită unei programe realizată după nişte norme expirate de câteva decenii.  Ziua are 24 de ore. Şapte se petrec la şcoală. Cu toţii ştim cu este sistemul educaţional românesc. La pământ din toate punctele de vedere. Puţine sunt locurile în care, într-adevăr,  se face treabă. Urmează meditaţii. Ai un hobby? Foarte bine. Probabil, este cel mai des sacrificat în acest program. Mai adăugăm lecţiile care trebuie învăţate şi temele infernale, iar ziua se încheie undeva pe la ora zece seara. Timp pentru social life? Ăsta este mai mult decât o necesitate.

Educaţia non-formală, ca alternativă la sistemul de învăţământ românesc aflat în colaps, este o soluţie încercată. Este în război cu un program dominat de şcoală. Activităţile non-formale, cele recreative şi nu numai suferă. Ne mai mirăm oare de ce comunicarea dintre părinţi şi copii este afectată? ( M-am îndepărtat cam mult de subiect.)

Reforma învăţământului nu este suficientă. Înţeleg că se va funcţiona după o nouă lege a educaţiei începând cu anul următor. Nu e bine. Nu e bine pentru că, încă o dată, nu s-a făcut curăţenia în programă, în numărul de ore.  De formarea unui om, a unui cetăţean responsabil nu se ocupă numai şcoala. Coaching-ul, mentoring-ul, training-urile, schimburile ( ca să revenim de unde am plecat) au rolul cel mai important. Şcoala te pregăteşte, în cea mai mare parte, pentru situaţii ideale, sărind pentru ceea ce este mai aproape, concretul.