The Dark Knight ( 2008 )

Filmul este minunat. Captivant de la un capăt la altul, cu un Joker ( Heath Ledger ) de nota 10, o luptă a răului absolut cu binele absolut, Batman ( Christian Bale ). Mai apare și un personaj, la fel de complex, cu o evoluție psihologică deosebită, Harvey Dent ( Aaron Eckhart ), unul care reușește să treacă de pe o parte pe alta, apărând, mai întâi, ca un salvator și, la final, ca o umbră a lui Joker.

Christopher Nolan reușește încă o dată să se afirme cu un film în care, așa cum ne-a obișnuit, pune accentul pe evoluția personajelor, pe obsesiile personajelor principale și, nu în ultimul rând, pe aspectul psihologic al filmului. Scenariștii au creat o acțiune complexă, cu secvențe aparținând mai multor genuri ( includem aici thriller, drama, acțiune, science-fiction ), dar care combinate au făcut posibilă apariția unei capodopere, a unui film bazat pe benzi desenate în care finalul nu este tocmai cel fericit, în care personajul principal nu este cel mai complex, în care personajele negative sunt doar de „umplutură”.

Soundtrack-ul completează perfect atmosfera ( amintim aici momentul din final cu cele două vase în care oamenii sunt puși în fața unei alegeri ). Referitor la asta, filmul conține destul de multe astfel de secvențe în care te gândești, pur și simplu, ce ai fi făcut dacă ai fi fost tu acolo? Ce ai fi făcut dacă un terorist te-ar fi pus în felul acesta la încercare?

„Cavalerul Negru nu este un film pe care să îl vezi oricând ai chef. Este unul pe care trebuie să îl analizezi la final, este unul care te captează și nu îți dă drumul prea ușor. Regret, din acest punct de vedere, că l-am văzut la televizor, aseară, pe Pro TV.

Gary Oldman ( Jim Gordon ) joacă destul de bine, chiar dacă accentul nu cade neapărat pe el și este doar un pion într-o luptă căreia nu îi poate face față. El trăiește, dar trăiește în jocul celorlalți, un joc dominat de la un cap la coadă de Joker, personajul care nu urmează un plan, dar care crează unul în care și el trăiește.

Veți găsi suficiente efecte vizuale. Este un film de Oscar, dar să privim mai atent, căci nu este doar atât. Nu este doar un film de acțiune. Vorim despre un Batman cu suflet, despre un Batman animat, un Bruce Wayne, mult mai mult decât eroul nocturn. Scenele sunt, în mare parte, sumbre, dar nu reprezintă un impediment.

Batman nu mai este un erou care să lupte pentru dreptate, având un destin clar, fără piedici. Este mai mult de atât. Este prin în războiul dintre moralitatea supremă și răutatea supremă. Este un personaj ce abia face față trăirilor și sentimentelor, unul care, cu greu, asemenea vieții reale, face față unor probleme adevărate.

Cunoaștem un cavaler al răului ce nu poate fi doborât. Joker nu mai este personajul care să țină cont, câtuși de puțin, de aspectele materiale, ci este un rege al crimei: tot ce face este făcut din plăcere, plăcerea de a lupta, plăcerea pentru rău. Nimic mai mult, nimic mai puțin.

Mi-am amintit de Lucius Fox ( Morgan Freeman ) și Alfred ( Michael Caine ). Aceștia alimentează eroul. Unul, prin ceea ce face, îl îndreaptă spre real, spre dezvăluirea identității, celălalt, luptă pentru a-l determina pe Bruce Wayne să vadă ceea ce reprezintă Batman: un ideal. De asemenea, la acest joc care îl plasează pe Batman pe locul doi, după Joker, contribuie și aspectul dublu al vieții lui Bruce.

Sunt multe de zis despre acest film, foarte multe.Sunt multe de zis și despre acest joc fără reguli… Probabil este vina lui Christopher Nolan și a fratelui acestuia, cei responsabili, în mare parte, de scenariu. Creatorul filmului „Inception” a reușit, înainte de asta, să creeze o altă capodoberă, superioară primului film din trilogia Batman ( Batman Begins ). Așteptăm să vină vara lui 2012 să vedem „The Dark Knight Rises”.

 

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.