Suveranitate alimentară sau securitate alimentară? Întrebați-vă și alegeți!

Suveranitate alimentară sau securitate alimentară?

Din când în când se trezește cineva și spune: „Gata! De acum, 51% din alimentele din anumite categorii din, excepție fructele exotice, trebuie să fie de proveniență națională în hipermarketuri!”. Oferă niște argumente contrazise de logică, de fapte, de istorie și de practicile din alte state, iar lumea aplaudă pentru că acum protejăm producătorii români. Chiar dacă asta pune în pericol securitatea alimentară. Nimeni nu se gândește la consumator, la cel care va trebui să cumpere produse mai scumpe, la o calitate mai slabă, iar unele nici nu se vor mai găsi. Dar salvăm micul producător român și/sau asociațiile gălăgioase. Fals, nu îl salvăm, îl îngropăm. În loc să îl ajutăm, îi dăm una în cap și-l menținem la același nivel ca acum 30 de ani. Nici măcar nu este în competiție cu supermarketul.

Ok. Produsele la preț de dumping din alte state europene există. Piața agro-alimentară e inundată uneori. Da, sunt multe produse din afara României. Da, uneori supermarketurile și hypermarketurile sunt cartelizate, dar avem instituții naționale și europene care au datoria să verifice că sunt respectate legile concurenței. Da, supermarketurile duc în jos prețurile în multe cazuri. Da, România este o piață de desfacere, la fel cum celelalte țări pot fi țări de desfacere pentru România, dacă nu am fi atât de lipsiți de inițiativă. Jucăm după aceleași reguli toți, doar că noi nu ne-am prins de asta și avem impresia că oculta mondială vrea să distrugă „grânarul Europei”. Care grânar? Când? Aveți idee pe ce loc suntem acum? Am fost vreodată „grânarul Europei”? Căutați răspunsurile astea și-mi spuneți ulterior.

Dar mai ai și problema cealaltă. Asociațiile de producători pot pătrunde foarte greu în lanțurile marilor comercianți. Dar nu e vina marilor comercianți că ei acceptă produsele din afară. La fel cum nu e vina lor că în piețe vedem roșii din Turcia, castraveți din Bulgaria sau lapte din Ungaria. La fel cum nu e vina lor că pe marginea drumului când se fac cartofii, noi îi cumpărăm pe cei ucraineni. La fel cum nu e vina lor că noi am fi pregătiți să împachetăm și bananele ca fiind produse românești, dacă am putea să creștem bananieri aici.

Problema noastră e alta. Și sunt mai multe. Problema este lipsa de asociere, problema e că suntem atât de atomizați încât nu mai avem încredere unii în alții. Problema e că nu știm să redactăm o amărâtă de politică publică. Problema e că nu știm. ȘI de-asta îi felicit pe cei care încearcă și nu încearcă să-i dea cu bâta în cap vecinului din UE sau din Turcia. Problema e că ai noștri nu sunt competitivi.

Hai să luăm niște întrebări și cu răspunsurile vin în câteva săptămâni. Le am deja, dar nu am timp să le dezvolt.

  1. E constituțională legea?
  2. Respectă reglementările europene?
  3. Ajută consumatorul român?
  4. Ajută producătorul român?
  5. Crește nivelul de cunoștințe al comercianților de pe-aici?
  6. Dar capacitatea de asociere?
  7. Cum diferă produsele?
  8. Cum au făcut alții de au mai multe produse locale în supermarket?
  9. Cine deține acele supermarketuri?
  10. A fost nevoie de o lege care face mai multe lucruri nedorite?
  11. Ce impact va avea asupra securității alimentare?
  12. Care sunt contradicțiile dintre securitate alimentară și suveranitate alimentară?
  13. De ce producătorii locali întâmpină dificultăți?
  14. Care este poziția FAO pe această temă?
  15. Cum creștem puterea de negociere a distribuitorilor produselor locale?
  16. Care va fi impactul asupra prețurilor?
  17. Dar cu siguranța alimentară cum este?
  18. De ce unii s-au asociat și și-au operează pe propriul lanț de la producere la vânzare?
  19. Ăia cum de au putut?
  20. De ce 51% și nu 1% sau 99%? E vreo diferență?
  21. De ce nu vând producătorii români?
  22. Dar de ce nu își fac propriile magazine?
  23. Sunt românii consumatori etnocentrici?
  24. Afectează măsura economia națională? Cum?
  25. Cum putem face supermarketurile parte a soluției?
  26. Poate avea vreun impact la nivelul investițiilor străine directe?
  27. Cum transferăm tehnologia/informația la producători și asociațiile de producători?
  28. De ce nu vine nimeni cu o politică în ultima privință?
  29. Cum arată lanțul de procesare acum?
  30. De ce argumentul cu exportul de capital este limitat?
  31. Cum protejăm producătorii și comercianții vulnerabil?
  32. Sunt în competiție supermarketurile cu comercianții tradiționali?
  33. Cum creștem competitivitatea producătorilor și comercianților români?

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

One Reply to “Suveranitate alimentară sau securitate alimentară? Întrebați-vă și alegeți!”

  1. Nici nu se poate comenta. Ai punctat perfect toata neputinta intalnita in fiecare zi, nu numai in industria alimentara, ci peste tot in jur.

Comments are closed.