Splendoarea deficitului democratic european

Splendoarea deficitului democratic european

Ce ghinion poate fi să fii pro-european, pro-federalist, anti-Brexit, „să vrei o pedeapsă pentru pariurile anti-europene de pe plan național”, să fii îngrijorat de evoluția mișcărilor ultra-naționaliste europene și să vezi deficitul democratic european luând proporții în momentul în care se discută despre expulzarea ilegală a Marii Britanii din Uniunea European.

Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul European și membrii fondatori Comunității Economice Europene au arătat că democrația nu contează, iar viitorul Uniunii Europene trebuie să fie al celor mai puternici, nicidecum al tuturor.

Astăzi, în Parlamentul European, au fost două evenimente care mi-au stârnit curiozitatea și îngrijorarea. În primul rând, dezbaterea plenară pe subiectul ieșirii Marii Britanii din Uniunea European ca urmare a referendumului ținut în Marea Britanie. În al doilea rând, rezoluția adoptată de europarlamentari.

Consiliul European este reunit astăzi și mâine într-un moment crucial pentru viitorul Uniunii Europene, un moment crucial și pentru România, însă în care îți dai seama că bâlbele din politica națională sunt, de fapt, rezultatul unui absurd tragic, în care, orice am alege, nu e bine pentru România. Ai soluții mai mult sau mai puțin proaste, toate dificile.

Uniunea Europeană se îndepărtează în aceste zile de visul părinților fondatori. Viziunile centraliste, lipsite de ceea ce spune Uniunea, „unitate în diversitatea”, reușesc să îndepărteze Uniunea Europeană de la visul părinților fondatori, oameni politici, care dincolo de a fi militanți pentru unitatea europeană, au trecut prin război, au venit din medii diverse și nu au pierdut niciodată contactul cu populația. În acest moment, Uniunea și-a abandonat cetățenii.

Parlamentul European

• Primul eveniment

Parlamentarii europeni au votat o rezoluție în care iau act de voința cetățenilor britanici (da, cei 28% care au ales să iasă din UE după o campanie în care și o parte din cei care au militat pentru ieșire au recunoscut că au greșit) și cere activarea articolului 50 pentru demararea negocierilor de ieșire. Cu ce drept cer activarea, având în vedere că e o decizie suverană a Marii Britanii nu știe nimeni.

Ce legitimitate au parlamentarii europeni să voteze în numele cetățenilor europeni, în bloc, această rezoluție, fără să îi consulte? Câți români vor, de exemplu, ieșirea Marii Britanii din UE și limitarea drepturilor acestora de cetățeni europeni? Sunt și câteva puncte bune și relevante în textul rezoluției, însă problema legitimității apelului este esențială.

Ca idee, doar doi europarlamentari români au votat împotriva acestei rezoluției: Monica Macovei și Marian Jean Marinescu. În rest, fie au votat pro, fie s-au abținut, abținere, care în acest context, înseamnă vot pentru.

• Al doilea eveniment

Al doilea eveniment îngrijorător este legat de circul numit dezbatere pe tema Brexit. Politica cenzurii. Populiști, demagogi sau cum mai sunt, nu este o greșeală că interesele cetățenilor europeni au fost reprezentate la Bruxelles, așa că Guy Verhofstadt, liderul ALDE în Parlamentul European, a comis-o rău cu declarația prin care spune că „este o risipă plata salariilor pentru 17 ani” pentru cei care care au militat pro-Brexit, cu dedicație specială pentru Nigel Farage.

Intervenții de acest tip au mai avut și Martin Schulz, președintele Parlamentul European, dar și Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene. De altfel, graba strică treaba, cum zice o vorbă mai veche, dar se pare că liderii europeni s-au grăbit și se grăbesc. Din păcate, Marea Britanie, și în afara Uniunii, o va duce super bine lângă Europa. Pe termen scurt, va avea câteva probleme, dar pe termen lung nu prea, iar Europa, pe termen lung, va fi din ce în ce mai centralizată, cu statele periferice din ce în ce mai nemulțumite, fie că pentru nu sunt băgate în seamnă, fie că nu pot ține pasul, fie pentru că mai apare vreo criză în urma căreia să mai fie expulzat vreun stat din UE.

• Opțional: Al treilea eveniment

Liderul S&D din Parlamentul European, Gianni Pittella, a început să critice rolul băncilor și al sistemului financiar în lumea de astăzi, să dea de pământ cu austeritatea (un comentariu personal: numai austeriatate nu a fost în UE în ultimii patru ani), criticând dur tratatul fiscal. Totodată, lasă se se înțeleagă că este nevoie de o schimbarea de tratat.

Liderul PPE din Parlamentul European, a avut o poziție mai moderată, dar se opune schimbărilor de tratat. Manfred Weber spune că este o victorie a populiștilor și compătimește tinerii din Marea Britanie, afirmând că în negocieri vor fi exclusiv reprezentate interesele celor 444 de milioane de cetățeni europeni. Înțeleg că PPE nu are niciun membru din Marea Britanie, dar cetățenii britanici sunt încă cetățeni europeni până la definitivarea procesului de ieșire din Marea Britanie.

Comisia Europeană

Comisia Europeană reprezintă interesele Uniunii Europene. Au mai rămas 27 de comisari după ce Hill și-a dat demisia, iar portofoliul său, cel de servicii financiare și piața de capital, a fost preluat de Dombrovskis, care se ocupa de euro înainte. Mai devreme sau mai târziu, separarea celor două domenii nu va mai exista la fel de vizibil, dar pentru asta era nevoie și de o poziție diferită a Marii Britanie.

Juncker a fost printre cei care care au cerut o ieșire cât mai rapidă. După, vineri, a fost întâlnirea cu ceilalți președinți, Tusk, Schulz și Rutte și au cerut o ieșire cât mai rapidă. M-a mirat un pic limbajul folosit, având în vedere criza grecească și poziționările de atunci, înțeleg că Marea Britanie are un parcurs cu multe opt-out-uri și că a venit mai târziu în club, dar și multe state din est îi sunt prietene. Și despre ce Uniune mai vorbim când Comisia Europeană în loc să reprezinte Uniunea Europeană, le reprezintă pe cele ale membrilor fondatori?

Trecând de la dimensiunea „federalistă” la cea interguvernamentală, Consiliul a fost moderat. Și este. Pe aceeași direcție s-a situat, public cel puțin, și cancelarul german, în timp ce ministerul de externe a promovat ideea unui superstat, prezentat ieri la Varșovia, într-un plan semnat de Steinmeier și Ayrault, miniștrii de externe ai Germaniei și Franței.

Consiliul European

Consiliul European reușește să mențină restul liderilor europeni în realitate. Donald Tusk, președintele Consiliului European, a spus foarte clar astăzi: „Fără notificarea din partea Marii Britanii, nu vom începe nicio negociere asupra procesului de divorț sau asupra altor relații viitoare”.

De altfel, mișcările din plan politic arată foarte clar că Europa se îndreaptă spre divizare dacă va forța expulzarea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Polonia, întâmplător situată într-o poziție asemănătoare României, conduce grupul V4+4 spre o poziție comună.

Istoria, geografia, economia, nivelul de dezvoltare, cultura sunt factori care arată că mișcarea Poloniei, pe care o pregătește de ani buni,  este mai benefică României, oricât de germanofili sau francofili am fi. De altfel, o separare de grupul V4, înseamnă, indirect, chiar o distanțare de tendințele centraliste franco-germane.

Nu știu încă dacă neimplicarea Uniunii Europene în campania pentru Brexit a fost o decizie negativă. E prea devreme.

În final, astfel de probleme scad încrederea în instituțiile europene și în capacitatea de a lua decizii adecvate: lipsa dialogului, separarea de cetățeni, sancționarea celor care au viziuni diferieă, o structură instituțională deficitară, monopolul Comisiei Europene și diminuarea rolului celorlalte instituții…