Se poate face politică în România fără urări când este o sărbătoarea religioasă?

Răspunsul este NU.

Într-o primă fază, aș fi scris în titlul „o sărbătoare ortodoxă” pentru că 86% din români s-au declarat ortodocși. Pentru a nu favoriza nicio religie, am ales cuvântul „religios”, deși referirile sunt stric la cele ce afectează viața celor 86% din români interesați de urările primite online, la radio sau la TV de la aleși.

Este doar un popor bleg care aleargă după frunzele tocate la câine. Nu, de fapt stă degeaba și consideră că statul e degeaba pentru că, așa cum vedeți, nu aruncă cu bani pentru ca fiecare să trăiască după bunul plac. Eu rămân la părerea că statul trebuie să ofere cadrul pentru ca cetățenii să realizeze schimbarea în bine pentru a-și îmbunătăți condițiile de trai.

Dar stați! Cum putem noi să muncim în zilele în care există vreo menționare a unui sfânt cu cruce neagră sau cu cruce roșie în calendarul creștin-ortodox? Cum putem să nu îi etichetăm pe cei care o duc mai bine și nu respectă toate aceste zeci de zile? Cum este posibil ca în România să nu existe sărbătoare legală pentru fiecare sărbătoare religioasă? A, mi-am amintit. Trăim într-un stat secular. So what?

Revenind la titlu, poporul se simte bine, se simte ocrotit când primește mesajul din partea celor aleși cu ocazia sărbătorilor religioase. În felul acesta, să sperăm că Dumnezeu va trage la răspundere clasa politică și că Apocalipsa nu va veni doar deasupra României în viitorul apropiat. Și dacă nu vine, atunci putem să ținem 365 de zile mâinile întinse la porțile Uniunii Europene. Din interior, căci nu mai putem să întindem mâna din afara Uniunii.

P.S.: Mi-am amintit că astăzi trebuia să stau cu burta întinsă pentru că e o sărbătoare importantă, Sfântul Ilie. Am păcătuit nefăcând asta. RIP, egalitate de șanse, toleranță, non-discriminare, progres!