România preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene

România preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene

Latura interguvernamentală a Uniunii Europene este mai puțin cunoscută în România, unde Comisia Europeană și Parlamentul European sunt cele mai cunoscute instituții europene în rândul cetățenilor.  La doisprezece ani de la aderare, Președinția română a Consiliului Uniunii Europene oferă un moment pentru cunoașterea de către cetățeni și a acestei instituții, unde fiecare stat membru al Uniunii Europene este reprezentat.

Promovarea deținerii președinției rotative a Consiliului UE este vizibilă și pe plan intern, cât și pe plan extern. Dacă pe plan extern articolele apărute oferă o imagine mai degrabă critică, rămânând o serie de elemente în politica internă neînțelese în profunzime, afectând diferite interese sau chiar în conflict cu alte angajamente luate de către România, pe plan intern imaginea președinției este marcată de lupta politică internă, dar și de o promovare în fiecare colț din țară, o promovare pe care multe state nu au oferit-o cetățenilor acestora.

România deține între 1 ianuarie 2019 și 30 iunie 2019 președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. La fiecare șase luni, un stat membru preia prin instituțiile sale executive sarcina de a prezida reuniunile de la toate nivelurile Consiliului, asigurând continuitate și bunul mers al activității Consiliului UE. Statele membre lucrează în triouri, triouri formate în baza unui calendar agreat înainte, în care sunt stabilite obiectivele pe termen lung și agenda comună a instituției pe o perioadă de 18 luni. România face parte dintr-un trio cu o activitate până pe 30 iunie 2020, fiind urmată de Finlanda și Croația.¹ În baza programului trioului, fiecare stat din triou își pregătește propriul program pentru jumătate de an, punându-și amprenta și viziunea pe activitatea UE, menținând rolul de „honest broker”.

Programul trioului România-Finlanda-Croația a fost aprobat de Consiliul UE pe 11 decembrie 2018, stabilind teme principale de pe agenda strategică europeană. Viitorul cu 27 state membre după Brexit, negocierile pentru cadrul financiar multianual 2021-2027, evoluția pieței comune, antreprenoriat și creare de locuri de muncă, investiții, uniunea economică și monentară, politica privind schimbările climatice, securitatea internă și multe altele sunt printre subiectele pe care trioul va trebui să le ducă mai departe și să obțină poziții comune ale statelor membre din UE.

Pe 12 decembrie 2018, prim-ministrul României a prezentat în fața Parlamentului României programul de lucru al Președinției române a Consiliului Uniunii Europene. Prioritățile Președinției române sunt structurate pe patru piloni, având următoarele obiective principale, pe care le redau așa cum apar pe site-ul oficial al Președinției române a Consiliului UE, romania2019.eu:

Europa convergenței:

• avansarea procesului de negociere privind Cadrul Financiar Multianual 2021-2027;

• dezvoltarea dimensiunii sociale a UE, prin punerea în aplicare a Pilonului European al Drepturilor Sociale;

• avansarea agendei UE în domeniile economic și financiar, în scopul stimulării creșterii și investițiilor, pentru aprofundarea Uniunii Economice și Monetare, precum și în vederea sprijinirii reformelor structurale;

• promovarea cercetării și inovării, digitalizării și conectivității în vederea creșterii competitivității economiei și industriei europene.

Europa siguranței:

• consolidarea securității interne, prin creșterea cooperării între statele membre și creșterea interoperabilității sistemelor de securitate ale UE, protejarea siguranței cetățenilor, companiilor și instituțiilor publice în spațiul virtual și îmbunătățirea rezilienței Uniunii la atacuri cibernetice;

• continuarea luptei împotriva terorismului, inclusiv prin facilitarea operaționalizării mandatului Parchetului European;

• acordarea unei atenții sporite aspectelor privind migrația, pe baza unei abordări cuprinzătoare a acțiunii în cadrul UE și prin promovarea cooperării cu țările de origine și tranzit, precum și prin facilitarea dialogului între statele membre în scopul identificării de soluții pentru o politică eficientă și sustenabilă a UE în domeniul migrației și azilului.

Europa, actor global:

• promovarea consolidării capacităților de apărare și securitate ale Uniunii în strânsă complementaritate cu procesele similare din cadrul NATO, cu accent pe consolidarea Parteneriatului strategic UE – NATO;

• sprijinirea întăririi acțiunii în domeniul Politicii de Securitate și Apărare Comune, în principal prin consolidarea mecanismelor existente și asigurarea sinergiei noilor instrumente, precum: Procesul Anual de Analiză Coordonată a Apărării, Fondul European de Apărare și Cooperarea Structurată Permanentă;

• avansarea politicii de extindere a Uniunii pentru asigurarea unui plus de securitate în plan intern și extern;

• promovarea de acțiuni coordonate și coerente în vecinătatea Uniunii, prin aniversarea a 10 ani de la lansarea Parteneriatului Estic și prin reafirmarea importanței Mării Negre pe agenda Uniunii Europene, inclusiv din perspectiva revigorării Sinergiei Mării Negre;

• promovarea intereselor comerciale, atât prin consolidarea multilateralismului și modernizarea sistemului comercial multilateral, cât și prin extinderea Acordurilor de parteneriat economic și de liber schimb.

Europa valorilor comune:

• promovarea combaterii eficiente a rasismului, intoleranței, xenofobiei, populismului, antisemitismului și descurajarea discursului bazat pe ură;

• promovarea combaterii dezinformării online și a știrilor false, inclusiv prin ameliorarea educației în domeniul mass-media și dezvoltarea de mecanisme europene care promovează bunele practici în combaterea dezinformării;

• promovarea și susținerea inițiativelor legislative privind progresul social și reducerea decalajelor de dezvoltare, oportunități egale între femei și bărbați, precum și asigurarea accesului la educație și pregătire a categoriilor dezavantajate;

• combaterea discriminării de gen pe piața muncii și în afaceri, precum și a diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați.

Am amintit că Președinția este o ocazie de a face cunoscută latura interguvernamentală a politicii europene (alături de Consiliul European, care este o instituție diferită, cu propriul președinte permanent). Pe lângă planificarea și conducerea reuniunilor din cadrul formațiunilor Consiliului, Președinția asigură și reprezentarea Consiliului în relația cu alte instituții europene, aici rolul fiind de reprezentare a Consiliului și a pozițiilor Consiliului (care de cele mai multe ori sunt diferite față de cele ale Comisiei sau Parlamentului) și de negocia obținerea unui acord cu acestea. Merită menționat că sunt subiecte, inclusiv dosare legislative, unde există ciocniri serioase între Consiliu, Comisie și Parlament. Negocierea legislașiei europene, găsirea unor acorduri și coordonarea politicilor în diferite domenii nu este ușoară într-un bloc cu încă peste 500 de milioane de locuitori.

Pentru România, deținerea acestui rol reprezintă o ocazie de dezvoltare a activității în zona de afaceri europene, precum și de promovare a imaginii sale, de dovedire a capacității organizaționale și a capacității de obține acordul sau consensul statelor membre pe subiectele aflate pe agendă. Informal, se poate spune că reprezintă o ocazie de maturizare în Uniunea Europeană.

În încheiere, rămâne de precizat motto-ul Președinției române a Consiliului UE, din ce în ce mai relevant în ultimii ani: „Coeziunea, o valoare europeană comună”.

1. Ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană a devansat preluarea de către România a acestui rol cu șase luni [↩]