Resurse digitale, cunoaștere, memorie și accesibilitate

Portalul web The Internet Archive a suferit mai multe atacuri în ultimele zile, ridicând întrebări serioase legate de păstrarea conținutului digital. Proiectul The Internet Archive, menținut de o organizație nonprofit din California încă din 1996, este mai mult decât o arhivă: oferă acces liber la materiale digitizate, fie că vorbim de site-uri web, de aplicații soft, de conținut audivizual sau chiar materiale printate, fiind, în fapt, un portal spre cunoaștere.

Provocările cu care s-a confruntat merită o atenție mai ridicată, având în vedere interesul public în menținerea și sustenabilitatea acestei inițiative – un bun public internațional de interes pentru întreaga umanitate. Și nu este vorba doar de acest proiect, ci și de alte inițiative similare. Pierderea unor astfel de proiecte în urma unor atacuri poate fi echivalată cu incendierea Marii Biblioteci din Alexandria, cu limitarea accesului la cunoaștere de către despoții medievali, cu arderea cărților și blocarea accesului la cunoaștere de către regimurilor totalitare.

Dincolo de acestea, rămân o serie de teme cu privire la angajamentul public pentru cunoaștere și memorie. Disponibilitatea resurselor digitale este una dintre aceste teme. O populație de 19 milioane de oameni cu drept de vot, cum este cea a României, nu este în stare să mențină câteva biblioteci solide de interes național, echipate adecvat, pe lângă rețelele teritoriale și cele universitare, accesibile și inclusive. Costul este mult nesemnificativ raportat la valoarea pierdută prin acte de corupție. Cunoașterea și învățarea nu se opresc în momentul în care ieși pe poarta școlii și nici nu se oprește la ideologia dominantă – pluralismul este esențial.

Tema digitalizării și disponibilizării conținutului nedigitalizat este un alt subiect. Există câteva demersuri pe care le-am văzut, dar limitate la câteva ziare și mai nimic altceva. Publicații cotidiene, disponibile în format digital, sunt mai puțin disponibile sau chiar indisponibile, sperăm că disponibile, deși vorbim uneori de momente apropiate de prezent – acum câțiva ani, de exemplu. Atât de multe fonduri europene se pierd cu proiecte absurde și folosite doar pentru a crește bunăstarea particulară și nivelul rezervei internaționale, încât se uită faptul că o societate există și se dezvoltă prin disponibilitatea, calitatea, accesibilitatea și inclusivitatea spațiilor sale publice, fie ele biblioteci, parcuri, piațete și altele. Când acestea lipsesc, lipsește și viitorul. Nu s-au inventat încă societăți bazate pe conviețuirea de supermarket.

Menținerea și accesul la aceste materiale digitale sunt cu atât mai relevante cu cât descriu istoria recentă într-o formă dematerializată. Dar ce poți să ceri când până și ministerele fac pierdute documente cu servere cu tot – dar tema aceasta și arhivarea, fizică sau electronică, sau tendințele de a cenzura unele materiale expuse pe platforme digitale din motive doctrinare și ideologice sunt alte subiecte? Accesul liber la sursele de cunoaștere digitale necesită o întreagă infrastructură care trebuie susținută, riscul, dacă nu se face, fiind că acestea se pierd, chiar definitiv sau greu accesibile. În același timp, inteligență artificală va aduce riscuri semnificative. Multe dintre aceste probleme îndeamnă la soluții internaționale, care să reflecte în mod echitabil echilibrul cu nevoile persoanelor aflate adesea departe de cei care susțin aceste infrastructuri.

În final, discuția una despre acces liber la cunoaștere și formarea capacităților de gândire liberă a fiecărei persoane. Antrenarea gândirii libere a fiecărei persoane, oferind acces la cunoaștere, permițând dezbaterea și deliberarea, este un pericol la adresa tuturor regimurilor autoritare, totalitare, și aș punea spune și față de cele nepăsătoare, și la adresa tuturor tendințelor monopolistice și oligopolistice din societate, politică și economie.