“In acea zi, cerul nu mai avea culoarea de odinioara. Pasarile nu se mai auzeau, iar pestii ieseau la suprafata. Nu aveau nicio problema, insa, dupa cateva ore se intorceau in ape si isi dadeau duhul.
Nimeni nu mai stia ce se intampla. Savanti, genii, cercetatori, toti acesti muritori incercau sa gaseasca o solutie. Oricine intra in contact cu vreo vietate ce nu era om, murea in cateva zile. Populatia acestor pamanturi se va fi injumatatit, daca cei alesi nu fac nimic decat sa isi planga de mila si sa stea alaturi de cei malefici.
Masinarii gigantice coborau din ceruri, imprastiind substante colorate si aducand la viata mortii. Si nu erau in apele lor. Toti parea hipnotizati, dornici sa se hraneasca si de neoprit. Armele nu isi avea rostul, iar singura scapare … era tratata cu indiferenta.
Inamici pana atunci, aliati pe urma. Toti aveau un singur scop: supravietuirea. Era realizabila sau nu? Doar ei stiau, doar ei puteau sa isi dea cu parerea. De pe margine, totul parea terminat. De pe margine se vedea indiferenta si toate acele trasaturi negative ce au provocat situatia.
O lume rea, o lume dusa, o lume cuprinsa de boala. Nimeni nu se poate pune cu ea. Si masinariile construite special pentru aceasta lupta dispareau. Ardeau mai usor ca lemnul, iar fiinta ce le crease era la pamant.
De pe margine va fi vazuta scaparea: credinta“