Prezidențiale: aproape cea mai mare diferență între primul și al doilea loc

Au fost publicate rezultatele parțiale ale primului tur al alegerilor prezidențiale din România, în care au fost la vot 9.179.167 de alegători (52,61% din numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale permanente). 40,94% dintre aceștia au votat George Simion (3.702.889 voturi), iar 20,95% au votat Nicușor Dan (1.894.259 voturi). O diferență de aproape două milioane de voturi (1,89 milioane de voturi diferență) între primul și al doilea clasat în această rundă a competiției electorale nu a mai fost înregistrată din 1992, când un pic mai mare a fost diferența între Ion Iliescu și Emil Constantinescu, într-o situație cu voturi exprimate mult mai multe.

Am multe întrebări după acest tur de scrutin, printre principalele aflându-se, de exemplu, care sunt factorii care au contribuit la o campanie de comunicare atât de eficientă de a sprijinit în doar jumătate de an triplarea numărului de voturi pentru un candidat și, dincolo de aceasta, cum poți să ajungi de la 19% la 2-3% în aceleași șase luni. Răspunsurile se pot referi și la candidați, și la gafele majore în administrarea alegerilor, dar și la alegători. Referindu-mă strict la cele două întrebări, variația aceasta este imensă pentru mai puțin de jumătate de an, este echivalentul unor cutremure electorale.

Pentru a doua oară în perioada de după 1989, prima dată fiind în 2024, niciun candidat din partea sistemului tradițional de partide din România nu a ajuns în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. O astfel de situație am mai avut, în regiune, doar în Ucraina, cazurile de altfel cu care se fac comparații sunt mai puțin relevante: în Polonia, despre care am citit multe comparații, candidații au fost asumați de sistemul tradițional de partide. Rămâne de văzut dacă vor fi implicații asupra activității acestor partide, mai ales că, de data aceasta, au avut un candidat comun. Este drept că este o practică puțin întâlnită ca o coaliție de guvernare să se transforme și într-o coaliție electorală, mai ales pe modelul de largă coaliție, cum este în România după 2021, fiind cunoscute aceste riscuri din lucrările de științe politice. Se pare că aceste riscuri din această perspectivă s-au materializat, cu implicații semnificative.