O săptămână despre cooperarea regională Bulgaria-Grecia-România

O săptămână despre cooperarea regională Bulgaria-Grecia-România

Am neglijat puțin activitatea de blogger săptămâna trecută, participând la un seminar dedicat studenților privind cooperarea regională Bulgaria-Grecia-România, desfășurat de Institutul pentru Politici Economice din Sofia, un eveniment aflat la a cincea ediție. Acesta a avut loc într-o zonă mai apropiată de Salonic față de Sofia, în stațiunea Sandanski1.

Programul a inclus o sesiune privind câteva elemente de etichetă și protocol în diplomație susținute de experți din cadrul Institutului Diplomatic de pe lângă Ministerul Afacerilor Externe de la Sofia, câteva sesiuni pentru o mai bună cunoaștere a fiecărei țări, starea cooperării regionale pe această direcție și influența Uniunii Europene, situația la zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană cu perspective din Bulgaria și România, experiența europeană Greciei, percepția celor trei state și a Uniunii Europene din China, Coreea de Sud și Japonia, integrarea europeană și politica europeană de cooperare transfrontalieră, câteva dezbateri privind perspectivele acestei regiuni pentru 2030.

Este surprinzător să te uiți pe hartă și să îți dai seama că distanța față de vecini pare mai mare față de cea cu state aflate la o distanță destul de mare. Mă gândesc și acum la conectivitatea redusă româno-bulgară-greacă, la nivelul redus al proiectelor comune. Este drept că vorbim de trei state cu limbi diferite, fiecare cu propriul alfabet și cu influențe istorice divergente.

Acum câteva săptămâni descopeream o serie de inițiative comune Polonia-Ucraina, doi vecini, e drept că mai mari, care împărtășeau aceste proiecte, în timp ce în România avem norocul Uniunii Europene că forțează cooperarea transfrontalieră.

Faptul că nu suntem în Schengen nu este o scuză pentru a sta pe loc 1h45′ la punctele de trecere a frontierei, pierzând astfel resurse importante și punând piedici considerabile activității antreprenoriale în zonă.

Anticorupția românească încă are o bună percepție în rândul tinerilor cu care am discutat. Cu toate acestea, menționez că autostrăzile pe care le-am folosit de la Sofia la Sandanski sunt peste ceea ce avem în România. Și să nu mai adaug că cele făcute cu plăci de până în Sofia nu se compară cu cele cu gropi din România. Este drept că altfel arată coridoarele paneuropene la ei, față de dezavantajele pe care pe care avem noi din perspectiva amplasării geografice, dar asta nu are nicio legătură cu calitatea lucrărilor.

Deși nu am fost de acord cu percepția avută de partenerii de discuție în privința protestelor din februarie (neîmpărtășind entuziasmul acestora), nu am reușit să fiu de acord nici în privința MCV-ului (nefiind de acord cu ridicarea sa în acest moment, ci doar cu o reflectare nepărtinitoare a realităților).

Călătorind foarte mult cu mijloacele de transport în comun, mi-ar fi plăcut să văd și în România orașele cu 150.000 de locuitori că au autogări cu aer condiționat, punct de informare adecvat, wi-fi gratuit, toaletă curată, ATM și spațiu ieftin și sigur de depozitare a bagajelor. Vorbesc despre Ruse, nu despre alt oraș. În lipsa acestor facilități, nu aș fi folosit vreo trei ore pentru a descoperi orașul. Recomand vizitarea orașului, chiar dacă veți găsi doar câteva obiective.

1. despre care pot spune că m-a surprins plăcut; un loc care nu are nimic, comparabil cu Băile Felix sau cu Băile Herculane, cu o atmosferă relaxantă: aer curat, hoteluri și pensiuni pline, dar și de vânzare, terasele pline, incredibil de curat, un parc liniștiti și frumos amenajat, foarte multe investiții din fonduri europene [↩]