O întrebare despre decizia privind relocarea Ambasadei României în Israel

O întrebare despre decizia privind relocarea Ambasadei României în Israel

Într-un interviu la Antena 3 în cadrul emisiunii Sinteza Zilei, Liviu Dragnea, președintele Camerei Deputaților și al partidului aflat la guvernare, anunța aprobarea unui memorandum pentru începerea procedurilor pentru mutarea efectivă a Ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim.

Pe lângă reducerea costurilor de funcționare date de amplasarea instituțiilor centrale ale Israelului în Ierusalim și situarea Ambasadei în Tel Aviv, unde de altfel se află majoritatea ambasadelor occidentale, având în vedere statutul contestat al Ierusalimului, Liviu Dragnea a adus în discuție trei argumente: valoarea simbolică a relocării, relațiile bilaterale ale celor două state și numărul de români sau persoane cu legături cu România care trăiesc în Israel.

De cealaltă parte, argumentele împotriva acestei măsuri țin de relațiile relativ bune ale României cu toți actorii din Orientul Mijlociu, raportarea la relația cu Palestina, lipsa consensului internațional privind statutul Ierusalimului, politica Uniunii Europene privind conflictul israelo-palestinian.

Relațiile diplomatice dintre statul român și cel israelian există încă din 1948, imediat după crearea statului israelian, iar din 1969 discutăm deja de ambasadă. La nivel economic, în ultimii ani, schimburile comerciale au fost favorabile în dreptul României, existând totodată câteva mii de firme cu participare din Israel în economia românească. Istoricul relațiilor bilaterale și oportunitățile de cooperare economică reprezintă două puncte centrale care vor fi în dreptul celor care sunt în favoarea mutării, plus contextul internațional în care unul dintre marii jucători se îndreaptă în aceeași direcție.

În privința Palestinei, având în vedere situarea României și a statelor arabe printre cei mici și gălăgioși în perioada comunistă, România a recunoscut Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) încă din 1972, iar din 1988 Palestina ca stat, iar din 1989 vorbim de ambasadă a acestui stat la București, fiind ridicat gradul Reprezentanței Permanente a OEP la București din 1974. La nivel de public, puțină lume din Europa cunoaște acest fapt și puțină lume din zonă arabă cunoaște că România este în Uniunea Europeană.

La nivelul anului 2017, poziția României în privința statului Ierusalimului era de a urmări o soluția celor două state, angajamentul comunității internaționale și încurajarea dialogului direct între părți. Dar aici apar câteva probleme, căci soluția comunității internaționale de câteva decenii nu oferă niciun rezultat, rămânând un conflict care izbucnește din când în când, în care nu ai două state funcționale, iar părțile nu își doresc soluționarea conflictului.

Cum capitala Israelului este la Ierusalim, degeaba încercă să zică comunitatea internațională că nu acceptă acest fapt, mai ales după ce ai mai avut câteva acceptări în trecut. Cum spunea președintele Statelor Unite, Donald Trump, anul trecut, este relocarea de la Tel Aviv la Ierusalim este o recunoaștere a realității, mai ales în situația în care soluția propusă în ultimele două decenii s-a dovedit a fi nefuncțională. Recunoaște România această realitate? Dacă da, își asumă riscurile aferente? Dar care sunt riscurile?

Relocarea poate aduce o serie de riscuri cultural-simbolice, dar aceste riscuri nu reprezintă propriu-zis un motiv pentru a nu merge mai departe cu o acțiune legitimă. Pot izbucni violențe? Desigur, dar presupunem că trăim într-o societatea guvernată de reguli și de rațional, iar în prezent frica de escaladare a unui conflict latent nu este un motiv rațional, mai ales după ce soluția comunității internaționale s-a dovedit nefuncțională.

Impact economic negativ în relația cu țările arabe în urma relocării? Rămâne de văzut. Pentru multe dintre exporturile României există alternative în regiune, deci poate fi un impact, dar, dacă exporturile sunt dincolo de relațiile politice, nu va fi o problemă. La fel cum un impact economic pozitiv în raport cu Israelul nu este garantat de relocarea unei ambasade. Discuția despre efectele unor decizii politice mai degrabă din sfera culturală asupra relațiilor economice sunt discuții. Altfel ar fi fost dialogul dacă era vorba de măsuri economice sau de decizii politice privind comerțul și economia.

Impactul nefavorabil va fi la nivelul dialogului politic cu statele arabe și chiar cu unii parteneri europeni pentru România. Însă chestiunea aceasta ar trebui argumentată clar întrucât poziționarea Românie față de Israel și Palestina a fost echilibrată în ultimele decenii, cu pași semnificativi în ambele direcții. Faptul că actorii implicați în soluționarea conflictului au înghețat într-o soluție nefuncțională nu este problema statului român.

Sunt două state suverane care funcționează după principiile fundamentale ale dreptului internațional.  Depinde de ambele părți pentru a trece peste, precum și de a înțelege că statele sunt libere să își decidă propria politică externă.

Întrebarea principală apare aici: în ce măsură decizia de relocare a ambasadei a fost luată în urma unui proces democratic? În ce măsură au fost implicați diferiți actori cu rol în continuarea politicii externe a României, în special Parlamentul României, Guvernul României și Președinția?