Acesta este titlul sub care am publicat un articol ieri, după o perioadă de lipsă, în Revista Wedu: Generația C.
Stabilitatea este cel mai important element în această ecuație, dat fiind că toate metodologiile de organizare a admiterii în învățământul superior sunt perfectibile.
În acest articol, am decis să evidențiez punctele slabe ale celor mai cunoscute metodologii de admitere (publicate cu minim șase luni înainte, după cum este precizat în lege), menționând de la început că folosirea unui cadru mixt pentru departajarea candidaților de la examenul de admitere este deficitar prin instabilitatea pe care o creează, forțând elevii și absolvenții să lupte pe mai multe fronturi și sabotând sprijinirea unor anumite competențe necesare domeniului. Desigur, alături de admiterea prin examen, rămâne printre cele mai adecvate metode, în funcție de specializare.Întotdeauna vor exista persoane nemulțumite de organizarea admiterii la facultate, însă nu există o formulă magică (=perfectă) prin care aceasta se poate face într-un mod adecvat. Toate metodologiile au puncte slabe (mai mult sau mai puțin evidente). Totodată, admiterea la facultate intră sub incidența autonomiei universitare, astfel încât Ministerul Educației Naționale nu poate obliga o universitate (sau mai multe) să aleagă și o anumită metodologie. Desigur, există recomandări și măsuri luate de comun acord, dar diferă de la caz la caz.
Continuarea este disponibilă aici. Articolele publicate de-a lungul timpului în această revistă online, încă din decembrie 2011, sunt disponibile aici.
*sursă imagine: wedu.ro
Madalin Blidaru
Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.
Poate că sunt subiectivă, dar consider că admiterea prin susţinerea unui examen reprezintă cea mai bună metodă pentru a determina o selecţie corectă şi riguroasă a candidaţilor. Notele din timpul liceului diferă de la o unitate de învăţământ la alta, notele de la Bac diferă de la un profil la altul, performanţele de la olimpiade nu sunt întotdeauna relevante pentru domeniul pe care îl alege candidatul, iar interviul poate fi un pic prea mult pentru un proaspăt absolvent de liceu (în opinia mea, este mult mai potrivit pentru admiterea la master).
Sunt de acord că nu există o formulă magică pentru admiterea la facultatea, toate aceste metodologii sunt perfectibile. Însă schimbările trebuie să aibă loc lent şi preferabil în bine, nu dintr-o dată şi lipsite de performanţă (cum a fost cazul celor de la ASE, care au renunţat brusc în 2011 la admiterea prin susţinerea unui examen şi apoi au introdus-o din nou – tot brusc – anul acesta).
Poti rezuma in trei ore ceea ce stii conform unor subiecte care cuprind doar o parte din … ceea ce stii?
Da, cred că poţi rezuma, iar în facultate vei face asta tot timpul: conspecte ale cursurile pe care le ai de pregătit pentru examene sau ale cărţilor pe care trebuie să le prezinţi la seminarii. Iar durata de trei ore este chiar generoasă, vei avea apoi examene pe care le vei termina chiar şi într-o oră, iar dificultatea va fi mai mare decât a subiectelor de la examenul de admitere. Aşa că e bine să înveţi să-ţi gestionezi eficient timpul încă de la început. De asemenea, cred că “şocul” din prima sesiune este mult mai mic atunci când ai idee despre ce înseamnă susţinerea unui examen. Pentru că Bac-ul nu are nicio treabă nici din punct de vedere al volumului de informaţii, nici din punct de vedere al dificultăţii cu ceea ce înseamnă o sesiune.
E adevărat că intervin tot felul de probleme şi la susţinerea unui examen: nu toate subiectele sunt relevante pentru domeniul pe care îl vei studia, iar unele facultăţi oferă candidaţilor posibilitatea de a alege dintre mai multe materii (de exemplu, eu am ales filosofia, dar cei mai mulţi colegi de-ai mei au ales limba română), selecţia generând astfel anumite discordanţe între viitorii studenţi. Însă este o modalitate mai obiectivă, în opinia mea, decât celelalte. Indiferent de unde vin, de la ce profil sau de la ce liceu, candidaţii sunt egali în momentul susţinerii examenului. E suficient pentru a avea performanţă? În mod sigur, nu. O notă bună la admitere nu îţi asigură un progres uimitor ca student. Totul depinde după aceea de tine, de capacităţile şi de ambiţia ta de a ajunge în vârf.
Sunt de acord cu ceea ce spui de la fraza a treia in jos. Bacul si sesiunea sunt doua lucruri diferite.
admiterea la facultate*
Oricum, scopul meu nu este să îţi schimb părerea. Tu ai motivele tale pentru a crede ceva, eu am motivele mele pentru a crede altceva. Mi-am depus şi eu dosarul la două facultăţi când am dat admiterea, în urmă cu doi ani, dar mă bucur că nu a trebuit să rămân la niciuna din ele (chiar dacă acele facultăţi aparţineau Universităţii Bucureşti, iar eu am rămas la o universitate înfiinţată după Revoluţie, dar cu profesori extrem de bine pregătiţi şi anume SNSPA). Chiar dacă sesiunea ne-a “izbit” şi pe noi, am trecut peste ea altfel decât colegii de la alte facultăţi (la care au intrat pe baza dosarului). Iar nivelul de performanţă este şi el diferit: din grupa mea, cel puţin, aproape toţi suntem în continuare la buget. Pe când colegii de la ASE, care intraseră pe baza mediilor de la BAC, au picat după prima sesiune la taxă (dovadă că au introdus iar examenul de admitere anul acesta).
Oricum, mai ai timp să analizezi situaţia din facultăţi, eu una îţi doresc succes!