Noaptea Brexitului

Noaptea Brexitului

Unii celebrează, alții comemorează. Din ambele părți. Sunt și cei mai pragmatici care încearcă să vadă ce este de făcut și trec la treabă, căci despărțirea vine cu mai multe provocări decât cu oportunități.

Ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană, după 47 de ani, reprezintă un eveniment unic într-o generație. Contextul în care a fost luată această decizie și modul în care a fost dusă la capăt reprezintă alte motive contradictorii.  Se scrie și se va scrie mult pe această temă. Când Regatul Unit a intrat în ceea ce avea să devină Uniunea Europeană erau șase state membre. Când Regatul Unit pleacă din Uniunea Europeană, rămân 27 de state membre. Bonus, 47% din exporturile Regatului Unit care merg către UE și care, într-un acord după Brexit nesatisfăcător, s-ar putea să sufere. Ursula vor der Leyen a subliat destul de bine „fără cote, fără tarife, fără dumping”, alături de reciprocitate. 

Cele două părți au mai puțin de un an pentru a ajunge la un acord privind relația viitoare. Acordul de retragere și declarația politică care însoțește acordul de retragere nu detaliază relațiile viitoare dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană. Sunt termeni diferiți, iar beneficiile preferențiale ale statutului de membru nu vor putea fi atinse din afara construcției europene, nu fără compromisuri semnificative. Uniunea Europeană are o serie de priorități asupra cărora se se concentreze. Unele dimensiuni ale integrării europene vor fi impulsionate de ieșirea Regatului Unit.

Pentru ambele părți urmează o perioadă de reflecție. Pe continent (și să nu uităm de Irlanda și de părțile eurofile din Regat) urmează marea dezbatere despre viitorul Uniunii Europene. Putem estima că se va îndrepta acum într-o direcție axată mai profund pe autonomia strategică europeană, direcții afișate de cuplul franco-german. În arhipelag, reflecția va fi despre direcția „noului început”, despre fezabilitatea proiectului „Britaniei globale”, dar va fi constrânsă de realitățile semnării de noi acorduri, de la UE și SUA la alte state, precum și de proiectele ambițioase de politică internă. Acordul cu UE rămâne în atenție în acest an, mai ales că un scenariu similar modelului oferit de acordul de liber schimb dintre UE și Canada are suficiente obstacole față de proiectul Brexit.

Închei într-o notă personal, gândindu-mă că este prima dată când trebuie să mă gândesc la Regatul Unit ca o entitate separată. Alții au mai trecut prin aceste momente. România a avut multe provocări în relația bilaterală – să nu uităm cât a trebuit să așteptăm pentru liberă circulație în Regat după aderarea la Uniunea Europeană. Și să nu uităm, alături de alți factori, că probabil fără migranții români și, în general, est-europeni, Brexitul nu ar fi avut loc. Dar să nu uităm că mai avem multe de făcut pentru o integrare europeană adevărată.

Diplomatul francez Jean Monnet, unul dintre părinții fondatori ai UE, primul președinte al Înaltei Autorități a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, este amintit în aceste zile de președinții Comisiei Europene, Consiliului European și Parlamentului European cu un citat: „Nu sunt pessimist, nu sunt optimist, sunt determinat”. Ușor motivational. Brexitul nu este sfârșitul lumii, dar cooperarea rămâne importantă în fața tot mai multor provocări.