Moștenirea doamnei Merkel. Dincolo de aspectele pozitive

Moștenirea doamnei Merkel. Dincolo de aspectele pozitive

După 16 ani la conducerea Germaniei, Angela Merkel lasă ca moștenire provocări dificil de gestionat.

Rata de sărăcie în rândul populației germane a crescut de la 12% în 2004, înainte de guvernarea sa, la aproximativ 16% în 2020. Erodarea clasei de mijloc în țara sa, cea care a dus Germania în topul prosperității economice, s-a accelerate, evident și pe fondul unor schimbări structurale în economia globală. Și o scădere de 5% în rândul acestei populații contează. Nici infrastructura publică nu stă prea bine. Politic, a readus extrema dreapta ca mișcare politică pe scena politică națională, făcându-o al patrulea partid ca importanță. Iar uniunea dintre CDU și CSU ajunge la scorul istoric cel mai mic în alegerile parlamentare, fără direcție pentru viitor. Mai mult, în locul moderării reacției sale, mișcarea politică sub marea coaliție a fost de a pune organele de securitate să monitorizeze activitatea acestui partid politic parlamentar.

În plan internațional, Angela Merkel lasă estul Europei fără nicio pârghie politică, legală sau economică față de deconectarea de la vechile fluxuri energetice. Nord Stream 2 este gata, oferind gaze la tarife preferențiale pentru Germania și încă câteva state europene, în timp ce Ucraina cu greu primește speranța la continuarea statutului de tranzit. Este contestabil succesul Angelei Merkel în medierea crizelor. În timpul său, Federația Rusă a invadat Georgia și ocupat câteva teritorii, a anexat ilegal Peninsula Crimeea și a participat la declanșarea războiului încă activ din Donbass, Ucraina. Puțini lideri europeni de după Al Doilea Război Mondial se pot lăuda cu această performanță în raport cu menținerea ordinii politice paneuropene, suferind grave încălcări. Mai este și problema Chinei, căreia Germania, într-un ultim răspuns înainte de a preda conducerea Consiliului UE, i-a oferit un acord de liber schimb în care companii strategice chineze veneau pe piața europeană, iar cele europene încă nu aveau un acces garantat în condiții de reciprocitate. Reciprocitate mai degrabă cu contribuția exporturilor către China și delocalizării industriilor europene în același loc. Evoluția aceasta venea pe fondul muncii forțate la care este supusă populația uigură în condiții de muncă și viață sub supraveghere perpetuă și a anexării politice a Hong Kong-ului contrar dreptului internațional. Măsurile împăciuitoare au venit pe fondul mișcărilor la nivelul partidului condus de Merkel.

Nici Europa nu este mai bine după conducerea doamnei Merkel. În est, pe baza apartenenței politice transnaționale, unor lideri autoritari le-a fost permisă inclusiv încălcarea legilor de bază ale conviețuirii în Uniunea Europeană. Ungaria, de exemplu, este din nou condusă de un partid-stat, respingând tranziția spre democrație. În vest, Uniunea Europeană a pierdut un pilon economic important, Regatul Unit plecând din Uniunea Europeană în urma unui referendum opțional tocmai în urma unor disensiuni politice inițiale între Partidul Popular European, dominat de CDU-CSU, și Partidul Conservator. Coordonarea europeană pe chestiunea britanică s-a făcut de câteva ori revanșard, într-un joc de sumă nulă ale căror efecte încă nu sunt vizibile în totalitate. În afară, soft power-ul european nu mai există după Angela Merkel, aproape totul transformându-se într-o relație tranzacțională cu cine trebuie din interiorul Uniunii.

Desigur, nu toate problemele lumii pot fi puse pe seama Angelei Merkel, însă a fost liderul politic european care avea o voce importantă și era la masa unor decizii esențiale pentru cursul acestor evoluții amintite. Rămâne de văzut în viitorul apropiat moștenirea stabilității, căci securitatea internă a Germaniei și Uniunii Europene a avut de suferit, îi mulțumim domnului Erdogan pentru intervenție și, acceptând preferințele sale, cu fonduri europene, este asigurată și liniștea noastră internă ca europeni.