Mirajul jucariilor

…de demult.

Am copilarit la tara, intr-o lume curata, intr-o atmosfera odihnitoare ( acum, cand merg acasa, pot spune ca ma simt reincarcat de aerul, de natura din jurul casei parintesti).

Imi amintesc cele mai asteptate momente din an atunci cand eram la gradinita si in ciclul primar. Erau balciurile din localitate si din comunele din vecinatate. Adevarate festivaluri, momente de intalnire intre generatii, locul unde cunosteau lume nou si, pentru mine, locul unde puteam gasi o multime impresionanta de jucarii.

Recunosc insa ca este o diferenta majora intre posibilitatile de atunci si cele de acum. Majoritatea jucariilor de atunci erau reprezentate de masinute. Alte jucarii nu imi amintesc sa fii mai vazut ( mai tarziu eram mort dupa pistoalele cu bile pe care le foloseam sa nimeresc ciori…Ce vremuri!!!).

Fetitele parca aveam mai putine alegeri ( ceea ce putea fi un avantaj, in cazul in care bugetul era limitat). Nu am fost o persoana care sa se incapataneze sa isi enerveze parintii ca sa ii cumpere o …tricicleta, o alta masinuta etc. Imi placea foarte mult puzzle-urile. Pot spune ca reprezentau un hobby adevarat.

Imi amintesc cu drag de acele momente. Jucariile reprezentau mai mult decat simple obiecte ce se putea strica sau rezistau ( si acum mai am masinute vechi de 17 ani, desi am fost un MARE, MARE stricacios).

Vremuri, nu gluma!!! Imi pare bine ca acum oferta de jucarii este mult mai diversificata si ca exista jucarii pentru bugetul fiecaruia. Consider ca un copil nu poate trai fara aceste obiecte ( suna destul de ingrozitor “obiecte” ). Fac parte din educatia si dezvoltarea lui…