Mari provocări ale lui 2017?

Mari provocări ale lui 2017?

Rămâne o întrebare legitimă dacă anul 2017 va aduce mari provocări. Pare a fi un an de tranziție care nu va anunța noutăți bulversante pe scena internațională.

Nici pe scena politică națională nu par a fi necunoscute, având puține chestiuni problematice.

Avem întrebarea dacă PSD va forța legi în Parlament care să oblige președintele să se opună direct, necunoscuta fiind dacă președintele se va opune când vor fi derapaje importante, forțându-și altfel suspendarea.

Revenirea unor dosare și afaceri mai vechi în prim plan este posibilă, limitând astfel ceea ce va însemna anul 2017. Pare a fi un an în care se poate construi mult sau un an în care nu se va face nimic. Vom vedea pe 31 decembrie 2017.

sursa imagine: 2017 calendar / Shutterstock.com

Tot pe plan național, rămân șase mari provocări:

  • sprijinirea resursei umane (încurajarea inițiativei private, luarea unor măsuri structurale pentru creșterea nivelului de trai, dezvoltarea unei agende sociale – locuri de muncă decente, locuințe decente, acces la infrastructură, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, aducerea dezvoltării și în mediile periferice din urban și rural, prevenirea radicalizării) și încurajarea demografiei;
  • luarea deciziilor unor noi proiecte majore pentru dezvoltarea infrastructurii;
  • inițierea de către România a unor proiecte regionale cel puțin la nivel de dezbatere publică;
  • continuarea atragerii investițiilor în zona tranziției la o economie verde;
  • menținerea creșterii economice și translatarea ei în bunăstare pentru populație;
  • refacerea încrederii populației în politică, politicieni și guvernanți, menținând răspunderea politică a acestora în fața populației.

Revenind la ceea ce se va întâmpla pe scena internațională, temele necunoscute sunt limitate, legate mai degrabă de viitorul zonei sociale decât de mari mișcări în zona politică.

Câteva probleme nerezolvate din anii anteriori:

  • criza dreptului internațional public;
  • problematica migrației către Europa;
  • Ucraina, ce se va mai întâmpla cu Crimeea și cu zona controlată de rebeli;
  • protejarea instituțiilor democratice în fața noilor provocări din zona cibernetică;
  • neutralitatea relatării informațiilor;
  • supravegherea în masă în scopuri economice și politice;
  • criza clasei de mijloc;
  • locuri de muncă și soluții de angajare alternative;
  • limitele introducerii tehnologiei în viața de zi cu zi;
  • câștigătorii cursei tehnologiilor și comunicațiilor militare;
  • reacțiile democrațiilor liberale în fața mișcărilor radicale;
  • aprofundarea integrării europene și reacțiile sociale din statele membre;
  • îngrădirea Chinei;
  • „the next big thing” în zona ideilor, căci nu va fi nici dezvoltarea sustenabilă, nici prevenirea schimbărilor climatice sau o serie de drepturi rezonabile.

Rămâne o întrebarea dacă ISIS va reuși să îți dezvolte capacitățile anul acesta. Vom fi martorii unor atacuri, însă este dificil de estimat dacă vor crește ca importanță. Situația din Siria nu este rezolvată, iar ultimul armistițiu vine în sprijinul facțiunii Assad și integrității teritoriale a Turciei, nu în sprijinul Siriei sau al rebelilor de acolo.

În privința atentatelor teroriste, ar trebui să ne obișnuim cu faptul că vor mai fi din când în când.

De peste ocean, nu vom avea prea multe întrebări. Marea întrebare este dacă va reuși Partidul Democrat să revină la statutul de partid și nu mișcare politică dezordonată. A rămas fără lideri și a pierdut pe toate fronturile în lupta cu Republicanii.

Realitatea este că va trebui să ne obișnuim cu autoritarismele și autocrațiile din jurul nostru, adică din jurul Uniunii Europene și Statelor Unite. Mă aștept la niște lovituri de stat prin câteva state în curs de dezvoltare.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.