Manipulare. Etapa I: citate celebre

Una dintre metodele cele mai eficiente de manipulare și propagandă este apelarea la autoritatea unor persoane. Contează dacă este epistemică sau deontică? Nu. Important este să fie un nume fain, cunoscut, care să îți susțină afirmațiile. O propoziție este suficientă pentru a-i face pe micuții care nu știu ce a mâncat toată viața acea persoană să creadă că este capabil să întărească ideea ta.

Să luăm un exemplu:

Vorbim despre Kant. Recunosc că nu sunt expert asupra gândirii sale sociale și politice, dar sunt câteva idei pe care le știu despre Kant, pe care o să le evidențiez aici:

  • este adeptul rațiunii (chiar un precursor al raționalismului), reprezentant al iluminismului, asta înseamnă o gândire axată pe rolul individului, iar iluminismul este una dintre reacțiile la absolutism (care este strâns legat de biserică și religie);
  • este, de asemenea, un precursor al idealismului și al internaționalismului. Este interesant de analizat modelul democrației propus de Kant și, mai ales, modul de gândire liberă (religia prin școli nu prea face asta – cel puțin, mi-aș dori ca la orele de religie să se discute argumentat despre toate religiile – acum câteva săptămâni am avut o conversație foarte plăcută despre conținutul Coranului cu o colegă, norocul meu fiind cultura generală) care ar trebui să caracterizeze cetățenii;
  • este adeptul unei federații de state la nivel internațional, universal. Când îl pui pe Kant, un gânditor liberal, într-un text în care recomanzi mândria că ești român și protejarea valorilor naționale (iar ortodoxismul nu are, practic, cum să fie o valoare națională pentru că reflectă doar interesele unei instituții private), ai o problemă pentru că filosoful ăsta vorbește de o comunitate a popoarelor, în care conflictele ar fi eliminate, și despre pace universală.

Inițial, ideile din acest articol mă gândisem că ar fi fost utile să le postez într-o comentariu pe facebook, ca o replică. Mi-am dat seama că este prea mult, dar mi-am mai rămas câteva întrebări cărora mă simt nevoit să le ofer un răspuns argumentat.

În primul rând, valorile naționale nu există. Felicit oamenii cu realizări remarcabile și ideile inovatoare, dar nu putem discuta de valori naționale pentru că nu există. Da, au fost necesare la un moment dat pentru crearea unei configurații a statelor națiune și era, deci, nevoie de un liant între popor și stat. Prin urmare, realizăm acest liant și ghidăm poporul după el. În trecut, liantul era religia. Între timp, statul, teoretic, s-a separat de biserică. De ce? Pentru că statul este un instrument pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei cu anumite preferințe religioase. În România, mă îndoiesc că s-a separat. În al doilea rând, oamenii sunt uniți de anumite preferințe. Le dăm denumirea de valori naționale și le implantăm de la grădiniță și nu vor mai scăpa niciodată de ele. Făcând legătura cu Kant, cultura nu se rezumă la valorile naționale, naționalismul da, de multe ori exagerat. Cultura înseamnă mod de gândire și comportament, cultura înseamnă comunicare.

Concluzia: Punându-l pe Kant într-un text despre valori naționale (cu accente anti-globalizare) și despre rolul bisericii în școală (biserică a unei religii care nu pune accentul pe individ), dovedești că:

a) vrei să manipulezi influenței;

b) nu cunoști termenii pe care îi folosești.

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.

3 Replies to “Manipulare. Etapa I: citate celebre”

Comments are closed.