Macron, ținta protestelor vestelor galbene

Macron, ținta protestelor vestelor galbene

Fiercare mișcare de protest sau de nesupunere are specificul ei. La fel și când este vorba de reacțiile celor contestați, ținând cont de experiențele, cutumele, tradițiile, normele și instituțiile locale. Acesta este motivul principal pentru care nu aș compara ceea ce fac „vestele galbene” în Franța de o lună cu ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii doi ani și pentru care nu aș face nici comparații în cealaltă direcție.

Ceea ce se petrece la Paris ține de politica internă a Franței și, în principal, de Emmanuel Macron.

„Revolta” este îndreptată împotriva sa, amplificată de politicile pe care le-a promovat în zona socio-economică și de atitudinea pe care a avut-o de la preluarea mandatului. Iar Macron știe că despre el este acest protest, știe că nu are aliați în plan politic în afară de șubreda majoritate a partidului care s-a format pe platforma sa și că este detestat de un număr semnificativ de oameni abia după un an de mandat. Cunoaște inclusiv modul în care a fost planificată și pregătită din punct de vedere simbolic.

De-a lungul ultimelor luni a pierdut aliați, nu a reușit să convingă și a rămas alături doar de câteva grupuri care l-au sprijinit și care au beneficiat în urma sprijinului oferit. Chiar dacă a ajuns în turul al doilea și, după, președinte al Republicii Franceze cu mult noroc sau, spus altfel, joc strategic pe baza celorlalte opțiuni electorale, în timpul mandatulu se pare că nu a reușit să formeze coaliții. Mai mult, nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor.

Asta nu înseamnă că „vestele galbene” sunt îndreptățite pe deplin. Nu sunt îndreptățite să facă apel la violență. Nici refuzarea oricărui dialog nu este un semn bun, chiar dacă persoanele în cauză nu au fost convinse de pașii înapoi făcuți în anumite politici de guvernanți. La fel, sunt tot felul de grupuri cu interese divergente printre protestatarii de bună credință. Toate acestea afectează imaginea idilică a „vestelor galbene”, o imagine care este folosită ca inspirație de diferite grupuri de pe continentul european și nu numai.

În final, revin la felul în care sunt instrumentalizate relatările despre acest protest din Franța în mass-media și social media din România. Polarizarea  și partizanatul continuă, chiar dacă mai apar și relatări neașteptat de contradictorii în același publicații – de exemplu, prin faptul că este prezentat cum președintele Franței este contestat, dincolo de imaginea creată pe plan domestic până acum.