Am reușit zilele acestea să văd filmul „Limitless” din 2011. Nu prea am ce comenta pe baza acestei creații cinematografice, în afară de ideea de bază a filmului: ce am face dacă am putea să ne folosim întreaga capacitate a creierului? Ce s-ar întâmpla dacă un drog ar reuși să ne facă să folosim creierul la 100% și cum s-ar comporta acești oameni.
Suntem puși în fața acestui scenariu, personajul principal, personaj din prisma căruia se desfășoară filmul, ajunge să devină dependend de o pastilă magică. Un drog pe care îl consumă pentru prima dată pentru a-și reveni dintr-o situație limită: era falit, era părăsit (idee clasică și da, era scriitor) ajunge să creeze o dependență. Ce va face acesta când va afla că va muri dacă renunță la el? Cum se va descurca ținând cont că este pe terminate? Cum va profita de creierul său și cum se va salva de pericolele pe care le întâlnește?
Răspunsul la toate aceste întrebări le puteți găsi dacă veți vedea filmul „Dincolo de limite”. Inspirat din romanul „The Dark Fields” al lui Alan Glynn, filmul este regizat de Neil Burger (The Illusionist) și îi are printre actori pe Bradley Cooper (Hangover, The A-Team), Robert De Niro, Abbie Cornish.
Este un film relaxant, nu este fenomenal, bun de urmărit când nu ai ce face. Deloc ciudat, filmul mi-a amintit de un altul: Jumper. Nota pentru Limitless: 7.
Pentru a încheia: Ce ați face dacă ați avea NZT la discreție (ca să știți ce este NZT-ul trebuie să vedeți filmul)?
