Libera circulație în timp de pandemie

Libera circulație în timp de pandemie

Imaginea de la Cluj-Napoca cu 2.000 de persoane aglomerate în plină carantină pe aeroport a generat nenumărate reacții publice. Într-unele din cele mai șocante comentarii pe această temă, am citit o descriere a ultimelor resurse ale României: oamenii și buștenii, cu comparația implicită între oameni și bușteni din prisma exportului brut. Iar comparația, desi nu sunt de acord cu ea, rămâne validă, cu precizarea că organizarea s-ar putea să fie mult mai bună la expertul de bușteni decât la exportul de oameni.

Întrebarea principală este cine va plăti pentru haosul de la Cluj-Napoca și cât va plăti, căci organizarea deplasărilor persoanelor care așteptau să meargă pentru a lucra pe plantațiile din alte state s-au făcut 100% neconform cu măsurile de prevenire a răspândirii coronavirusului. Este eterna problemă românească a organizării. Responsabilitățile acolo sunt împărțite și apar inclusiv companii ale autorității publice care și-au îndeplinit defectuos sarcinile – partea aeroportuară, indifferent de ce subcontracanți ar putea avea. Cine va plăti pentru că a contribuit la un haos în care viețile oamenilor adunați în parc sunt puse în pericol? Personal, aș recomanda atât beneficiarilor forței de muncă, cât și personalor care vor furniza forța de muncă să acționeze în instanță intermediarii și responsabilii dezorganizării de la Cluj în cazul în care vor avea simptome și/sau vor fi depistați pozitiv cu COVID-19 în următoarele săptămâni.

Am văzut multe narațiuni care instrumentează evenimentul de la Cluj în alte direcții, unele de neprevăzut, de la comparații cu ritualurile pascale de la biserică la ieșitul din casă după ora 22.00 și reuniunile la colțul blocului în timpul zilei. Nu mai spun de visurile relansării agro-industriale a României, profitând de pe urma forței de muncă disponibile temporar în România din cauza unei crize. În câteva luni, nu vom avea această problemă, dimensiunea va fi alta. Nu trebuie să cădem în capcana national-ceaușismului și să considerăm cetățenii acestei țări ca fiind sclavii conducătorilor. Mai mult, timpurile sunt altele. Opțiunile pentru mâna de muncă slab calificată sunt limitate. Investiți în educație pe termen lung pentru rezolvarea acestei probleme și în cercetare, inclusiv în cercetare industrială.  Proiectele industriale sau de dezvoltare a infrastructurii sunt de durată. Oamenii aceștia sunt liberi de contract pentru câteva luni și nu pot fi considerați sclavi autostrăzilor neterminate din România. Mitul developmentalist trebuie zdruncinat.

Când pandemia COVID-19 se va fi terminat, nici măcar studiile de fezabilitate pentru marile proiecte mitologice nu vor fi fost realizate.

A doua idee pe care doresc să o subliniez este că oamenii sunt liberi să lucreze acolo unde doresc. Vorbim de o piață europeană a muncii care le este disponibilă, indiferent că s-au închis momentat granițele … strict operational. Sunt adeptul a două principii aici.

Prima, libertatea de alegere, libertatea individuală de a alege și de a-ți maximiza, în mod rational, beneficiile în urma alegerilor făcute. Prin urmare, dacă în Germania ești plătit cu 1.500 – 2.000 de euro pentru activități agricole, dacă îți desfășori activitate în bune condiții sanitare, atunci ești liber să contribui la bunăstarea ta. Alegerea rațională este destul de simplă – decât 250 de euro aici, mai bine 2.000 dincolo. Decât să fii șomer și să nu poți să ai grijă de apropiați aici, mai bine cu un loc de muncă temporar, cu un venit modest care poate să îți satisfacă nevoile tale și ale celorlalți dincolo. De ce nu este înclinată și aici balanța către această alegere? Ajungem la al doilea principiu.

Cerere și ofertă și pe piața muncii. De altfel, cei care au solicitat sprijin pentru lucrători sezonieri și nu numai au judecat tocmai din această perspectivă. Lucrătorii est-europeni încă sunt necesari pentru anumite munci în Occident. Oferta domestică redusă a încurajat soluția europeană. La fel, antreprenorii din țară sunt liberi să aducă lucrători din alte locuri în funcție de nevoi. Din Vietnam în construcții, din Germania în industria automobilistică și lista poate continua. În final, merită spus și beneficiile indirecte ale liberei circulații: condiții mai bune în spitalele de afară pentru lucrători în cazul în care se îmbolnăvesc, remitențe trimise în țară, reducerea șomajului, încurajarea altor domenii economice prin încurajarea revenirii la situația de dinainte de criză, mai bine pentru apropriații lor rămași în țară și pentru construirea viitorului. Printre altele.