De la începutul acestui mileniu, am putut surprinde într-un mod absolut fascinand metoda evoluției acestora. A fost perioada în care erau percepute cu o oarecare lipsă de interes și încredere, pe urmă boomul culminat cu creditele doar cu buletinul, continuând cu criza financiară și înrăutățirea situației.
Românul, lipsit de o educație financiară de bază, a căzut în capcană. S-a aventurat într-o lume aparent cunoscută pentru ca la final să încheie prost. Situația la noi, în ciuda acestei evoluții, a fost compensată de întârzierea cauzată de schimbarea mentalității omului cu privire la credite.
Când vorbim despre credite bancare, situația este semi-tristă. Am spus semi pentru că avem acum posibilitatea de compara, calcula credite mult mai simplu, indiferent de felul acesta: credite de refinantare, credite de nevoi personale, credite auto, credite imobiliare sau ipotecare.
Vorbim de o serie de beneficii educaționale pe care le putem accesa în momentul acesta. Putem face asta. Acum zece ani era mai greu să realizăm asta. Totuși, am văzut o lipsă de reacție enormă a celor care trebuie să se implice în educarea cetățenilor.
Recent, văzusem un concurs pornit de o bancă în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale. Este un pas, dar unul prea mic atât timp cât la ora de economie se învață fantezii, iar majoritatea părinților nu pot să realizeze o educație financiară prosperă. Autoritățile ar trebui să se implice mai mult; la fel și instituțiile. De ce? Pentru că prin activitățile de CSR, ca o paranteză, băncile tot vor induce ideea lor, mai exact o vor vine cu o altă etichetă.
Revenind la credite bancare, mi-aș fi dorit să învăț lucruri mai practice decât teorie, nu de puține ori lipsită de logică și interes din partea celor care se învârt în jurul lor.