Ineficientul control al armelor
HotNews.ro ne amintește de eficacitatea controlului armamentului pe teritoriul României. În plină zi, în plină stradă, o persoană a împușcat mortal a o alta cu un pistol. Motivele contează mai puțin, ideea principală este că nu este singurul caz.
Aproape oricine poate procura arme pe teritoriul României, din aproape toate orașele, și, în esență, poate face ce dorește. Se mai dau știri cu persoane amenințate cu arma în scara blocului, cu altele urmărite, nu știu dacă mai sunt cele cu liceenii care aduceau pistoalele la școală să își impresioneze colegii.
Problema nu este una izolată și, contrar spuselor unui fost/actual ministrul responsabil de afaceri interne, România nu este o țară sigură. Pe hârtie, avem unul dintre cele mai dure regimuri ale armamentului din Europa. În realitate, știrile în care cineva arată arma sau se împușcă în fața Parlamentului sau în plină stradă ca în cazul de mai sus sunt multe. Desigur, se poate spune că sunt izolate raportate la numărul mare de acțiuni de delincvență dintr-o societate. Statisticile relativizează aceste probleme de siguranță și ordine publică.
Ce este de făcut?
În primul rând, este nevoie de transparență. Ce știm despre distribuția și procurarea de arme pe teritoriul României în mod ilicit și de utilizare a acestora. Care sunt estimările în privința numărului acestora, aparținătorilor și utilizatorilor? Este nevoie de conștientizare în rândul populației că există un risc real ca atunci când se plimbă pe stradă să folosească cineva un pistol împotriva lor. Au fost suficiente cazuri și prin București.
Apoi, trebuie făcută o analiză a cauzelor pentru care mecanismele actuale de control nu funcționează. Instituții capturate? Riscuri prea mari pentru intervenție? Rețea de distribuție controlată suficient de bine? De ce se ajunge să fie folosite? Sunt semne serioase de întrebare că cineva care își folosește pistolul împotriva fostei soții avea dreptul să dețină acel pistol. Și ajungem inclusiv la partea de autorizații.
Apare și întrebarea deținerilor. Se practică ca în momentul în care sunt prea multe arme la nivelul populației să fie răsplătiți cei care de bună voie le predau. Amnistia este primul punct al răsplatei, căci interesul este conformarea voluntară și nu întotdeauna le-au obținut în mod legal. S-ar putea plăti și o cotă din valoarea de piață a armei returnate autorităților.
Nu în ultimul rând, așa cum avem o strategie împotriva corupției, avem nevoie și de o strategie asumată pentru asigurarea siguranței și ordinii publice, una care să conțină și acest punct. Deja auzim prea multe informații despre persoane înarmate la înmormântări, la certe pe bulevard sau de utilizare a acestora chiar și dincolo de limitele mafiei.