În apărarea Minority SafePack

În apărarea Minority SafePack

Pe 17 decembrie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind Minority SafePack, o rezoluție menită să sprijine măsurile de prezervare a identității culturale și lingvistice a persoanelor aparținând minorităților naționale și lingvistice din Uniunea Europeană. Rezoluția a fost adoptată cu o largă majoritate de 524 de voturi pentru, 67 împotrivă și 103 abțineri. Europarlamentarii români au fost unul dintre fronturile principale ale celor care au votat împotrivă sau s-au abținut, încercând să blocheze această rezoluție. Două treimi dintre aceștia au votat împotriva sau s-au abținut1.

Proiectul este criticat din toate direcțiile în România pe baza unei operațiuni de propagandă etno-naționalistă din manualul anilor epoca comunistă. Se spune că ar fi o inițiativă naționalist-revizionistă a Guvernului Orban de la Budapesta, că ar permite alocarea fondurilor europene pentru dezvoltare regională pe criterii etnice, cu organizațiile minorităților având rol de actor în distribuirea finanțării UE, și că ar duce la utilizarea limbilor minorităților în administrația publică și justiție. În realitate, propunerea Minority SafePack merge în cu totul altă direcție și nu își propune să deschidă urmele naționalismului de pe Vechiul Continent.

Să le luăm pe rând.

Inițiativa cetățenească are asumată coordonarea de către o o organizație neguvernamentală preocupată de problematica minorităților naționale de peste 70 de ani. Este vorba de FUEN, Uniunea Federală a Naționalităților Europene. Din 1989, este recunoscută de Consiliul Europei, înainte ca România să adere la această organizație europeană. FUEN vine în sprijinul minorităților autohtone din Europa, fie că sunt minorități naționale sau grupuri etnice. Evoluțiile istorice au făcut ca peste 400 de grupuri minoritare de acest fel de pe continentul european să nu trăiască în statul-național în care locuiesc și contribuie, dar, în același timp, să se bucure de identitatea acestora. În UE, sunt vreo 50 de milioane de persoane aparținând unor minorități naționale sau grupuri etnice (de trei ori populația României).

Această organizație  a venit cu o inițiativă cetățenească prin care solicită Uniunii EUropene să sprijine diversitatea lingvistică și culturală în Europa. În campania lor, prin care au strâns peste 1,2 milioane de semnături de susținere, solicită câteva lucruri precum o recomandarea europeană pentru protecția și promovarea diversității lingvistice și culturale, finanțarea unor programe pentru micile comunități lingvistice, să primească un statut similar și minoritățile fără un stat-națiune, să includă în obiectivele fondurilor de dezvoltare regională și protejarea minorităților naționale și promovarea diversității lingvistce și culturale, printre altele.

Decidenții de la Budapesta nu au ascuns niciodată sprijinul pentru această inițiativă. Nici nu au de ce. Ungaria este unul dintre statele europene care în urma evoluției istorice are minorități în statele vecine. Situația este vizibilă pe toată harta Europei. Nu este niciun secret că inițiativa este sprijinită de Guvernul Ungariei, de Tirolul de Sud sau de comunitatae germană a Belgiei, nici că o încercare de blocare a înregistrării unei inițiative similare s-a încheiat cu victoria Ungariei și a inițiatorilor propunerii, printre care și Kelemen Hunor, la Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva Comisiei Europene, sprijinită de României și Slovaciei.

Ungaria sprijină, inclusiv prin finanțările pentru minoritatea maghiară din România. La fel cum România sprijină minoritățile române din afara granițelor. Unul dintre punctele principale cu care politicienii maghiari sprijină această inițiativă este că, față de vestul Europei continentale, în Europa post-comunistă există o moștenire istorică a unor conflicte pe tema minorităților naționale încă nesoluționate și care încă afectează prezervarea limbii, tradițiilor și altor obiceiuri ale minorităților naționale. Acest lucru este o realitate. Să nu uităm cu câte dificultăți au fost implementate minimele criterii privind protecția minorităților naționale în România, astfel încât să aderăm la UE. După, nu ne-a mai păsat. Cei care s-au aflat în alte grupuri etnice, precum romii, fără a avea sprijin extern, au fost aproape uitați. România are un cadru bun în acest moment privind protecția cetățenilor aparținând minorităților naționale, dar care poate fi semnificativ îmbunătățit, mai ales pe dimensiunea cultural-lingvistică și de acces la servicii publice.

Acuzația de naționalism revionist maghiar nu este la locul ei, mai ales că printre beneficiari acestei inițiative se află minoritățile naționale și grupurile etnice din Ungaria. Populația romă, de peste 500.000 de persoane, din Ungaria va avea un sprijin în aceste propuneri. La fel și cele câteva sute de mii de germani sau câteva zeci de mii de români din Ungaria, de care oricum autoritățile române au uitat. Înseamnă și sprijin pentru maghiarii din România pentru a se putea uita la televizor în limba acestora, dar și pentru românii din Bulgaria afectați de inițiativele europene ce impun blocarea pe criterii geografice a accesului la conținut, deși este în limba acestora.

Punctul cu condiționarea alocării fondurilor europene este o minciună. Redau fragmentul din rezoluția Parlamentului European:

„Parlamentul European face apel către Uniunea Europeană și statele sale membre să ia în considerare nevoile minorităților lingvistice și naționale când proiectează programele de finanțare; consideră că protecția multilingvismului și diversității culturale este un motor pentru dezvoltare regională și inovare și, atfel, consideră că fondurile europene structurale, de investiții și coeziune trebuie să ia în considerare acest aspect; crede că finanțarea din Horizon Europe pentru studiul diversității culturale și lingvistice și a efectelor sale asupra dezvoltării economice în regiunile din UE ar permite o mai bună țintire a politicilor publice pentru minorități naționale și lingvistice”.

În esență, rezoluția nu aduce nimic nou față de ceea ce se întâmplă acum în această zonă. Nu este o noutate că investițiile din Europa Centrală și de Est fug de teritoriile locuite de minorități. Câteva proiecte de cercetare pe domeniu nu sunt o sperietoare. Vor descoperi că, printre altele, faptul că minoritatea maghiară din România nu beneficiază de o bună pregătire în limba română contribuie la segregare și la mai puține oportunități. Nimic despre alocarea fondurilor pe criterii etnice. Vor descoperi că există un grad semnificativ  de sărăcie și subdezvoltare economică în zonele locuite de minorități în Europa Centrală și de Est. Vor afla despre starea turcilor din Bulgaria. Va fi o atenție mai ridicată asupra statelor cu ambiții europene precum Ucraina asupra situației minorităților.

Punctul cu folosirea limbilor minorităților în administrația publică și în justiție este o temă tradițională. Din nou, este o temă pe care, teoretic, ar fi trebuit să o avem deja rezolvată, ținând cont că suntem parte din Uniunea Europeană și Consiliul Europei. În mare parte, este rezolvată. Cui îi este frică că un cetățean maghiar face o cerere de chemare în instanță în limba maghiară? Nu intru în detalii, deoace nu are nicio legătură cu rezoluția adoptată de Parlamentul European.

Ce spune rezoluția?

Pe scurt, rezoluția Parlamentului European lansează câteva mesaje pe tema protejării diversității culturale și a multilingvismului în raport cu situația minorităților naționale și grupurilor etnice, inclusiv cele apatride.

Din aceste mesaje află, printre altele, că Parlamentul European:

• îndeamnă Comisia Europeană să ia în considerare cererile inițiativei cetățenești privind Minoritiy SafePack;
• amintește că protecția persoanelor aparținând minorităților este o valoarea fundamentală a UE și că Uniunea Europeană are o obligație constituțională să respecte diversitatea culturală și lingvistică;
• îndeamnă Comisia să schițeze un cadru comun la nivelul UE cu standarde minime pentru protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților;
• transmite statelor membre să ia măsuri pentru protejarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților și să se asigure că acestea sunt respectate;
• spune că UE ar trebui să continue sprijinirea multilingvismului;
• reaminteșet că nu este nicio definiție privind cine poate fi considerat persoană aparținând unei minorități lingvistice sau naționale în UE și că toate minoritățile, indiferent de definiție, trebuie protejate;
• își exprimă îngrijorare privind creșterea infracțiunilor motivate de intoleranță, xenofobie și rasism împotriva minorităților;
• spune UE și statelor membre să nu uite de nevoile minorităților atunci când alocă banii de investiții.

Sper că aceste observații să ofere o imagine mai clară asupra acestui punct contencios de pe agenda publică.

1. pentru:  Lorant-Gyorgy Vincze (UDMR), Iuliu Winkler (UDMR), Vlad-Marius Botoș (USR), Dacian Julien Cioloș (PLUS), Dragoș Pîslaru (PLUS), Nicolae Ștefănuță (USR), Ramona Strugariu (PLUS), Dragoș Tudorache (PLUS ), Corina Crețu (PRO România;

   împotrivă: Cristian Terheș (PNȚCD), Traian Băsescu (PMP), Eugen Tomac (PMP), Marian-Jean Marinescu (PNL);

   abțineri Carmen Avram (PSD), Dragoș Benea (PSD), Maria Grapini (PSD), Claudiu Manda (PSD), Victor Negrescu (PSD), Dan Nica (PSD), Rovana Plumb (PSD), Mihai Tudose (PSD), Vlad Gheorghe (USR), Cristian Ghinea (USR), Vasile Blaga (PNL), Rareș Bogdan (PNL), Daniel Buda (PNL), Cristian Bușoi (PNL), Gheorghe Falcă (PNL), Mircea Hava (PNL), Dan Motreanu (PNL), Sigfried Mureșan (PNL), Vlad Nistor (PNL) [↩]