Iarăși o campanie fără programe

Este greu să ceri programe politice la nivel local sau județean, ținând cont de modul în care se face politica în România, în care voturile sunt mai degrabă dirijate decât să fie rezultatul unei reflecții a alegătorului. Problema este că, din nou, ne aflăm într-un cerc în care alegerile locale și județene nu au aproape nicio miză de schimbare. Veți spune că nu ai cu cine. Este un adevăr și în această afirmație, dar, dacă vrei să fii aleși, ar trebui să știi și să propui ce dorești să faci în următorii patru ani, în mod realist. Problema este că cei care au intrat în competiție au ca miză principală să ajungă la putere pentru noi resurse, realocări de contracte clientelei și punerea turmei în funcții rentiere.

Și avem iarăși o campanie fără programe. În cel mai bun caz, din ce apare în spațiul public, pe lângă persoane cu zero experiență administrativă, avem o competiție axată pe răsturnarea celui care se află acum la putere. Adesea, și cel care este acum la putere a ajuns cu o rețetă similară la conducerea primăriei sau consiliului județean. Între timp, a mai învățat și și-a mai dat seama că are nevoie să își dezvolte anumite competențe, dincolo de cele manageriale și politice. Acesta este scenariul optimist. Și ne aflăm în fața noilor alegeri în care lipsesc programele.

Programe de interes local și județean. A doua problemă ține de caracterul programelor. Competiția politică pe plan local încă se dă în funcție de dinamica națională, de discursul național, de nereușite pe plan local și așa mai departe. Lipsesc programele axate pe competenețele locale și naționale. Avem o excepție care merită amintită, ceea ce ține de administrarea străzilor, apă-canalizare, utilități publice, unde aproape toți candidații își propun să aducă îmbunătățiri. Problema este că, cel puțin pentru nivelul intermediar, lipsesc propunerile de interes județean, serviciile publice de interes județean sunt amintite ușor acolo unde este cazul. Mulți competitori electorali vin în fața cetățenilor cu propuneri de interes național în județ sau în municipiu, cu soluții la problemele pe care ar trebui să le gospodărească primarul. Acesta este, din nou, scenariul optimist, în care există și altceva în afară de „să-l dăm jos pe cel care este acum și să-i punem pe-ai noștri”.

Alianțele pre-electorale. În loc să propui cetățenilor o varietate de opțiuni politice, te trezești cu jocurile deja făcute înainte de alegeri, ba chiar înainte de campanie. Nici nu știi ce au ales, nici nu ai ieșit cu programul tău, și deja ai făcut aranjamentele într-o alianță electorală cine ia viceprimarul, cine ia vicepreședintele de consiliu județean, cum împarți voturile, cine ajunge în directoratul la compania X și lista poate continua. Absurditatea este dublată de menținerea consilierilor locali și județeni, precum și a primarilor, ca sclavi ai partidelor de la București. Avem alianțe pre-electorale foarte ciudate. La București, de exemplu, USR-PLUS, PNL și niște partide locale îl susțin pe Nicușor Dan pentru primar municipal. În același timp, au stabilit și cine vor fi viceprimarii, deși nu știi reacția cetățenilor față de program politic, față de candidat și nu știi nici coloratura noului consiliu genera. De program nu întrebăm, căci nu știe nimeni. La Arad, PSD, ALDE și PNȚCD au o alianță locală și județeană – Platforma Social-Liberal Creștină cu un scop declarat anti-baron, chiar dacă baronul este în vacanță la Bruxelles. Nu întrebăm ce își propun să facă, dar observ inclusiv că au adus alături un fost parlamentar CDR, DA (PNL-PD) și PNL.

Așa trece încă un rând de alegeri, 2016 partea a doua. Binele a înfrânt.