Felicitări organizatorilor TIFF pentru includerea în program a manelelor

Felicitări organizatorilor TIFF pentru includerea în program a manelelor

Într-o țară în care auzi remarci rasiste la fiecare colț de stradă, în care cetățenii altor etnii sunt folosiți pe post de sperietoare, în care comunitatea romă este segregată în numeroase cazuri și în care beneficiarii finali ai fondurilor alocate pentru reducerea sărăciei, indiferent de etnie, sunt puși pe ultimul loc, un festival de film aduce în atenție manelele.

Industria manelelor reprezintă un produs autentic al culturii românești de divertisment de după Revoluția din 1989. În afară de aceasta, de încercarea cu ia românească și de Simona Halep, nu cunosc al produs cultural românesc care să fie ajuns în prim-planul societății.

Desigur, întâlnim cântece asemănătoare manelelor în întreaga zonă, de la Balcani la turci, de la slavii ucraineni și ruși la cei bulgari, de la Nordul Africii la Orientul Mijlociu. Prin urmare, este importantă critica la adresa autenticității acestui gen muzical. Dar contează oare?

Tocănița românească o găsim în toată zona arabă, dansurile populare românești sunt foarte asemănătoare altor dansuri populare din zona slavă, sarmelele le găsim la turci, coliva la bulgari, doina o întâlnim din China până în Africa, naiul prin America de Sud, mitul fondator al unor regiuni istorice românești este același ca mitul fondator al unor regiuni ungurești și lista poate continua.

Obsesia naționlistă a lui Nicolae Ceaușescu a contribuit la promvoarea brandului Dracula, cu mult oportunism și cu transformarea unui barbar precum Vlad Țepeș într-un simbol de legentă, pe baza lucrării unei irlandez.

Dacă aș fi la conducerea Ministerului Culturii, aș încuraja demararea unei campanii de promovare a manelelor românești peste hotare. Un concert de manele în aer liber sau cu sala plină la Berlin sau la Paris ar fi printre primele obiective. Și aș încuraja crearea inclusiv al unui muzeu al manelelor în zone reprezentative.

Sigur, vor exista voci care vor spune că nu este reprezentativ să ieși la înaintare cu niște produse ale unei subculturi. Lăsând la o parte înțelesul fascist al termenului subcultură în multe medii sociale din țară, manelele nu aparțin acum unei subculturi, nu sunt un rezultat al culturii unui grup social diferit de cultura dominantă.

Manelele sunt acceptate și promovate de cultura dominantă, producătorii acestor formule muzicale nu sunt doar reprezentanții unui grup social minoritar, ci și reprezentanți ai grupului majoritar, și reprezintă de cel puțin un deceniu un element care nu lipsește din viața întregii societăți.

Când rezistă trei pe piața teviziunilor trei canale care promovează doar manele și când acestea nu lipsesc de la nicio petrecere (ele fiind un produs cultural destinat petrecerilor), vorbim de un element specific culturii române.

Dacă putem să mergem la Eurovision cu un produs al unei subculturi precum rock-ul, ar trebui să încercăm și cu o manea? De altfel, acestea au fost folosit inclusiv de politicieni în campanii prezidențiale și lista poate continua.

Problema aproprierii culturale este falsă. Dacă reducem acest fenomen la utilizarea de către o cultură a elementelor altei culturi, am putea vorbi de acest fenomen, însă în realitate avem acceptul celeilalte culturi, avem folosirea elementelor respectiv în contextul original, avem o cauză pozitivă.

Închei prin a felicita organizatorii Festivalului Internațional de Film Transilvania pentru includerea unor manele în program. Sper că vor găsi o formulă de cooperare pe termen lung, având în vedere recunoașterea de care se bucură TIFF.

sursa imagine: tiff.ro

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.