Este nevoie de o „bătălie culturală” în UE?

Este nevoie de o „bătălie culturală” în UE?

La mai puțin de două decenii de la extinderea către est a Uniunii Europene, o problemă culturală fărămițează Uniunea Europeană. Specific, este vorba despre drepturile LGBT+, dar este doar un simbol pentru respingerea de către mai multe state fost comuniste a drepturilor și libertăților fundamentale ale individului. Pentru că un persoană aparținând comunității LGBT+ se bucură de aceleași drepturi care oricare altă persoană, inclusiv de a nu fi demonizat la comanda puterii politice dintr-un stat și de a fi protejat de instituțiile statului de drept. În Ungaria, acest lucru nu mai este valabil. În Polonia, femeile nu mai au același drepturi, pe lângă LGBT+. În România, multe semne de întrebare apar privind angajamentul pe un drum liberal, deși lipsa angajamentului poate fi probată factual: o mare alianță PSD, PNL, AUR, PMP și parțial USRPLUS a votat împotriva drepturilor femeilor într-o rezoluție recentă în Parlamentul European.

În acest context, dintr-o perspectivă în care un regim democratic și liberal este promovat în Franța de câteva secole, cu o republică fragilă aflată într-o continuă bătălie pentru menținerea caracterului democratc și liberal, președintele francez Emmanuel Macron întreabă dacă vorbim de o confruntare civilizațională cu țările post-comuniste. Nu doar că aceste state afișează valori care nu corespund celor europene, ci mai degrabă manualului ideologic și propagandistic anunțat de Vladimir Putin în urmă cu câțiva ani, dar subminează statutul acestor drepturi și libertăți în interiorul Uniunii Europene și capacitatea UE de a le oferi ca exemplu în plan extern altor state candidate. „Trebuie să reangajăm o colaborare cu intelectualii societăţii civile, să fim mai prezenţi în presa acestor ţări (est-europene – n.red), să-i susţinem mai bine pe cei care apără ideile europene, avem nevoie de o strategie în domeniu’”, mai spune Macron, însă apar întrebări dacă această strategie este una suficientă.

Problema unui conservatorism iliberal, incompatibil cu valorile democrației, statului de drept și drepturilor omului, nu este o temă nouă în ultimii ani. Din contră, Polonia și Ungaria au ținut afișul acestor mișcări. Dar au ținut afișul într-un mod discreditant pentru valorile europene. Pe criterii politice, partizane, anumite facțiuni politice au fost tolerate în timp ce afectau starea drepturilor și libertăților fundamentale în UE, contrar angajamentelor de la aderare, în timp ce alții care făceau cam același lucru se aflau într-o situație de contestare. Ultimul an a arătat că aceste viteze multiple de tratare a unei amenințări la adresa Uniunii Europene au eșuat. În același timp, Uniunea Europeană și statele vestice au continuat să susțină deriva antidemocratică finanțând numeroase proiecte ale statelor care acum critică tocmai fundamentele Europei moderne, echivalente cu valorile iluministe. Situația a devenit contradictorie: cetățeni europeni care își asumă aceste valori ajung să plătească din taxele lor subminarea acestora, inclusiv drepturi și libertăți fundamentale, în alte state europene.

Macron a mai pus o întrebare esențială: cum se face că această luptă împotriva valorilor europene este sprijinită la nivelul mentalităților din aceste țări? Nu cred că există un răspuns unic la această întrebare. Sunt mai multe puncte de discutat, plecând de la natura tranziției spre democrație în aceste state, neîncheiate, continuând cu modul în care sunt construite, raportul acestora cu cetățenii, influențe culturale formale sau informale, neînțelegerea premiselor integrării europene, chiar și o istorie deformată a Uniunii Europene. De exemplu, circulă povestea dusă de unii cu faptul că părinții fondatori ai UE au fost creștin-democrați. Ceea ce este incomplet: mai mulți liderii politici importanți de la acea vreme erau asumați creștin-democrați. Dar este construită o poveste falsă, căci aceștia nu erau împotriva drepturilor și libertăților fundamentale, împotriva drepturilor minorităților, împotriva statului de drept. Nici nu aveau cum să fie astfel, când acei creștin-democrați lucrau pentru Europa după atrocitățile regimului nazist. Mai mult, nu putem compara creștin-democrația cu proiectele ideologice care pun sub semnul întrebării valorile europene în prezent, fie că le spunem iliberalism, autoritarism, etc., căci are o serie de elemente comune cu liberalismul. Creștin-democrații nu vor promova ura împotriva unor categorii sociale sau reducerea drepturilor și libertăților unor persoane.

imagine: Pixabay

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.