Dreptul la viață și pedeapsa capitală

Când vine vorba de drepturile omului, există numeroase dezbateri atât în sfera academică, cât și în cea juridică, politică, istorică, ideologică,  a mișcărilor sociale pentru acestea și nu numai. Pornind de la întrebarea ce sunt și cum pot fi asigurate, ajungând la probleme ce țin de concurența între anumite drepturi sau urmărind situația acestora pe întreg globul, aceste dezbateri reușesc să aducă cu capul pe pământ viziunile ideale sau pe cele optimiste. Da, luptăm pentru drepturile omului, dar nu trebuie să uităm că nu se reduc doar la spațiul european. Din 7.2 miliarde de oameni, doar aproximativ 500 de milioane se găsesc în Uniunea Europeană, cel mai sigur loc de pe Pământ.

Îmi doresc să vă scriu despre dreptul la viață și pedeapsa cu moartea și voi aborda, din acest punct de vedere, Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată pe 10 decembrie 1948, rămânând chiar o zi amintită în fiecare an ca Ziua Internațională a Drepturilor Omului.  Într-unul din primele articole, este amintit de dreptul la viață ( „Orice ființă umană are dreptul la viața, la libertate și la securitatea persoanei sale.”) și vă rog să priviți situația actuală de pe glob, nevorbind doar de Uniunea Europeană – Spațiul Economic Europeană (plus Australia și Canada). Pe de altă parte, în discursul public apare, periculos, mesajul pedepsei cu moartea. Ce e de făcut? Probabil trebuie să reflectăm la asta.

Două treimi din statele lumii au abolit pedeapsa cu moartea în drept sau în practică. Chiar și așa, rămâne valabilă. Vorbim, în primul rând, de abolirea pedepsei capitale pentru civili, tribunalele militare putând pronunța această sentință chiar și în Uniunea Europeană. Este un paradox, mai ales că nu putem face distincția între viață și moarte când ne referim la ființele umane. Pentru toți înseamnă același lucru.

Știrile cu privire la execuții apar săptămânal în presa internațională. Mai mult, numeroși tineri pleacă cu ideea că această metodă justițiară ar trebui aplicată, ceea ce este complet fals. Nimeni nu are dreptul să ia viața altcuiva, nimeni nu are dreptul să se pronunțe astfel. Justiția se poate face și pământesc, cu diferite sancțiuni și limitări de drepturi. În plus, există riscul ca pedeapsa cu moartea să fie o pedeapsă greșită. Au existat numeroase cazuri pe plan internațional.

Nu putem să vorbim despre drepturile omului fără să amintim de faptul că la New York, în plin Război Rece, au fost semnate două pacte: Pactul pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale, promovat de URSS, și Pactul pentru Drepturi Civile și Politice, promovat de USA. Acestea aduc numeroase completări și oferă o perspectivă mai complexă asupra drepturilor omului și, totodată, mai protectoare. Chiar și așa, situația nu este roz. Statele Unite, de exemplu, nu a ratificat Pactul pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale, iar Al Doilea Protocol Opțional al Pactului pentru Drepturi Civile și Politice nu se simte nici el prea bine. Ultimul presupunea abolirea pedepsei capitale, acestea fiind și motivul pentru care am făcut această introducere.

Care este situația în lume pentru această temă? Statele care au ratificat acest pact, cel puțin o parte, au anumite rezerve cu privire la acesta. De exemplu, existența pedepsei capitale ca sentință în tribunalele militare. Cele care nu l-au ratificat sunt multe. Deși două treimi din state, prin diverse mijloace, au făcut marele pas, acest document internațional suferă, iar imaginea de mai jos vă spune de ce:

Dacă Declarația Universală a Drepturilor Omului este doar o declarație, nu un tratat, deci este mai mult un instrument diplomatic și moral, pactul pentru abolirea pedepsei capitale este un instrument cu o valoare juridică. Și, după cum vedeți, situația este… portocalie. Pe plan european, însă, situația este mai bună, Carta Europeană a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului având alt impact. Chiar și așa, Convenția nu oprește miile de morți din războiul din Ucraina sau asasinatele din Rusia. Desigur, sunt și criterii adecvate (dar care au nevoie de îmbunătățiri) pentru standardele privind drepturile omului. Vorbim aici de dreptul la internet în multe medii. În alte locuri, nici dreptul la viață nu este sigur.

Și, cum aminteam de problema discursului, acesta începe, în general, cu declarații politice, uneori este întreținut, cu acte de discriminare. Discursul instigator la ură este un exemplu de contribuitor la mărirea problemei. Nu poți să susții pedeapsa capitală fără ură. Mă uitam pe lista proiectelor sprijinite de  granturile SEE și m-am bucurat să văd că tematica discursului instigator la ură este abordată. Implicarea instituțiilor publice și creșterea capacității  de a face față acestui val este necesară. Mi-a un proiect pentru că învățământul superior care trebuie să răspundă acestui curent. Este vorba de un proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, Fondul ONG în România, Mobilizarea Universităților pentru Combaterea Discriminării.

Surse si referinte:

• Amnesty International USA, International Death Penalty - The World Moves towards Abolition, http://www.amnestyusa.org/our-work/issues/death-penalty/international-death-penalty

• Second Optional Protocol to the International Covenant on Civil and Political Rights, aiming at the abolition of death penalty, http://www.ohchr.org/Documents/ProfessionalInterest/ccpr-death.pdf;

• OHCHR Interactive Dashboard, http://indicators.ohchr.org/

• Universal Declaration of Human Rights, http://www.un.org/en/documents/udhr/

• Fondul ONG, Proiecte Runda I, http://fondong.fdsc.ro/proiecte-runda-1

Madalin Blidaru

Sunt Mădălin Blidaru. Dacă vrei să îmi transmiți ceva, mă găsești la madalin [at] blidaru [dot] net sau pe diferite rețele sociale.