Doom: the Politics of Catastrophe (2021)

Doom: the Politics of Catastrophe (2021)

„Nu putem studia istoria catastrofelor, naturale sau realizate de om – chiar dacă dihotomia, după cum vom vedea, este un pic falsă – dincolo de istoria economiei, a societății, culturii, și politicii” (Ferguson, 2021:22) este punctul de plecare al unui volum care explorează, din punct de vedere al istoriei economice, pe de o parte, și teoriei rețelelor, pe de altă parte, modul în care umanitatea răspunde catastrofelor.

Într-o atmosferă de acomodare cu dezastrul și perspectiva apariției acestuia, plecând de la premisa incertitudinii dezastrului, de la Ziua Judecății la marxism și schimbări climatice, autorul face o trece în revistă a principalelor modalități în care dezastrele s-au arătat omenirii. Întrebările centrale pe care „Doom” le pune cititorilor sunt cât se poate de antropice: de ce unele societăți răspund mai bine la dezastre față de altele? de ce unele se destramă, în timp ce altele se solidarizează, în timp ce unele devin mai puternice? de ce politica cauzează catasatrofe uneori? Demersul ne duce printr-o selecție personală a autorului și a argumentelor din literatura de specialitate pe care le prezintă, sprijină sau contrazice, mergând de-a lungul mileniilor de dezastre, interdisciplinar și internațional.

Lectura este una ușoară, bogată factual și interpretativ, centrată pe întrebările amintite mai sus. Ne duce de la elemente ce țin de managementul dezastrelor la aspecte ce țin de leadership, organizare și regim politic, de la epidemiologie la istorie, economie, demografie și științe naturale. Pentru audiența generală, este o bună modalitate de familiarizare cu unele concepte și teorii în vogă, relevante în analiza catastrofelor. Pentru cei specializați pe științe sociale și umanioare, volumul nu satisface curiozități, cu excepția analizei oferite în jumătate din carte prin studiul de caz oferit pandemiei COVID-19.

Centrată pe situația din Statele Unite ale Americii, unde autorul își desfășoară activitatea, cititorii sunt direcționați prin referințe culturale prin modul în care epidemia din 1957 a fost surprinsă în unele piese rock and roll. Găsiți o comparație interesată între răspunsuri date de administrația condusă de Eisenhower la acel moment și administrația condusă de Trump în 2020, cu reacții total diferite, deși ambii patogeni au provocat severități similare.

De asemenea, discuțiile despre principalele prejudecăți din jurul catastrofelor și modul în care acestea le afectează vin cu câteva perspective interesante, la fel și cele care demitizează mituri. În încheiere, cititorul este orientat către viitoarele șocuri, incluzând de asemenea viziunile distopice despre viitor prezentate în literatura de ficțiune ori perspective asupra evoluției războiului rece dintre SUA și China, urmată de o încheire abruptă.

Recomandarea volumului „Doom: the Politics of Catastrophe” (Allen Lane 2021), scris de istoricul britanic Niall Ferguson, vine pentru cei care nu s-au săturat de povești despre pandemii și catastrofe. Unele referințe populare deja, cunoscute, precum cele la seriale TV despre catastrofe de pe Netflix sau HBO Go s-ar putea să nu stârnească neapărat curiozitate, dar sunt prezente multiple puncte de plecare pentru alte reflecții, în variate domenii.