Nici nu a început criza economică post-pandemică, căci conflictele se înmulțesc pe întreaga planetă. Poți să ai ca factor disturbator pentru stabilitatea globală conflictele între mari puteri, care încă au o probabilitate ridicată, mai ales pe frontul SUA-China-Rusia, sau mai multe conflicte mici, în lanț, care creează efecte similare. Atenția actorilor din statele dezvoltate este încă orientată spre situația domestică, pandemia COVID-19 agravând situația socio-economică la niveluri care nu au mai fost din perioada interbelică, pe dificultatea cu care se desfășoară campaniile de vaccinare și pe orizontul apropiat, important pentru stabilitatea acestora. În același timp, ceea ce se întâmplă în jur este lăsat pe pilot automat, ceea ce aduce riscuri considerabile.
Nu este nevoie să mergem pentru exemple prea departe, căci vorbim de reînceperea războiului din estul Ucrainei și din Crimeea. Președintele Zelenschi al Ucrainei a luat niște decizii contestabile din punct de vedere al asigurării securității regionale pentru a răspunde anexării ilegale a Peninsulei Crimeea în urmă cu șapte ani, iar poziția sa internațională este departe de cea avută de Petro Poroșenko. Acum, ambele părți au intrat într-o spirală a înarmării, atât Rusia, cât și Ucraina și aliații din NATO. Populația din Crimeea, în același timp, se confruntă cu o serie de probleme precum accesul la apă în urma blocajelor de pe un canal care trece pe teritoriul ucrainean post-anexare, populația ajungând în final într-o situație disperată. Este un conflict cu potențial major de răspândire pe plan regional și la care România ia parte.
Dar mergem mai departe. În Ethiopia, situația se agravează. Distrugeri, ostilități, masacre, inclusiv acțiuni de curățare etnică au loc în Tigray. Mai mult, în contextul în care sunt și alegeri programate pentru 5 iunie, alte regiuni pot cădea direct sau indirect în pânza conflictelor multistratificate din țară. Nu vorbim doar de implicații umanitare, de așteptări privind retragerea trupelor militare ethiopiene din zonele de conflict sau de cele privind investigarea abuzurilor în privința drepturilor omului, ci de implicații regionale. Bărcuța care s-a blocat în Suez acum două săptămâni și care a fost deblocată între timp riscă să fie dată uitării pe lângă amplificarea conflictelor care pot destabiliza această rută de tranzit. Yemen și Somalia sunt deja în stări dezastruoase. Instabilitatea majoră în Ethiopia poate vibra în Eritrea, Djibouti sau Sudan. Și oricât de mare ar fi aglomerea forțelor militare din partea țărilor interesate în zona Mării Roșii pentru asigurarea tranzitului și lupta cu pirateria, riscul instabilității de acolo este un pericol semnificativ pentru bunăstarea europeană, mediteraneană, asiatică și, în general, internațională. Mai sunt și alte puncte pe agenda din regiune care pot degenera.
Daesh este deja prezent în două treimi din statele din Africa. COVID-19 oferă un teren fertil pentru lărgirea operațiunilor și pentru atacuri în locuri neașteptate. Nu sunt singuri, căci diferite grupări islamiste au revendicat atentate în ultimele săptămâni. Instabilitatea de acolo se va reflecta doar în câțiva ani asupra Europei. Chiar dacă se fac pași spre rezolvarea crizei din Libia, oamenii afectați de acolo vor reveni prin diferite modalități. Una dintre direcțiile spre care s-a lucrat după marele val de migrație spre Europa a fost în privința atacării cauzelor structurale care duc la plecarea oamenilor de acolo. Investiții importante au fost sprijinite, însă sosirea COVID-19 pune sub semnul întrebării realizările. Mai mult, COVID-19 nu doar că a ajuns în Africa mai târziu, dar își face efectele simțite oricum mai târziu, iar problema accesului echitabil la vaccinuri pe plan global este reală. Noi valuri de instabilitate în diferite țări africane aduc noi riscuri și oportunități pentru grupări precum Daesh și altele, grupări care profită de pe urma disatisfacției față de unele regimuri politice disfuncționale, pe de o parte, și a agravării aduse de pandemie.
Sunt și elemente de optimism. În primul rând, în țările dezvoltate rezolvarea crizei pandemice în general merge. Mai mult, nevoile planurilor de reconstrucție post-pandemie vor angrena alți actori și resurse. Creditorii internaționali sunt mai îngăduitori asupra planurilor de returnare a creanțelor, ceea ce pe termen scurt și mediu aduce beneficii în zonele riscante. De asemenea, noua administrație de la Washington este hiperactivă pe probleme de politică externă și ar putea să detensioneze o parte din conflictele majore, alături de abordarea moderată de la Bruxelles și de necesitatea de responsabilitate a Chinei (și nu doar când este propriul interes).