- Nicio agenție de turism și niciun operator de transport nu asigură siguranța deplină, oricât de bine sau de rău ar fi plătit.
- Viteza ucide, fapt dovedit dinainte. Păcat de vieților celor care nu au apăsat pedala de accelerație.
- Dincolo de ziua de doliul național de miercuri, măsura statului român de a asigura transportul și spitalizarea răniților, precum și repatrierea cadavrelor adaugă un plus de imagine Executivului, fiind una dintre puținele decizii de acest fel luate în ultimii … mulți ani.
- Pentru știrileprotv.ro, România se scrie cu „r”.
- Drumurile din Muntenegru sunt la fel de proaste (poate chiar mai mult), însă mai periculoase decât cele din România.
- Oamenii sunt uniți de solidaritate. Donarea de sânge făcută de localnici trebuie apreciată, un gest nobil.
- Arhiepiscopia Argeșului a decis ca în toate bisericile și mânăstirile din județ vor fi ținute slujbe de pomenire timp de 40 de zile pentru cei care au murit.
2 Replies to “Ce putem învăța din isprava din Muntenegru?”
Comments are closed.
Madalin, stramosii nostri aveau o vorba – ulciorul nu merge de multe ori la apa. Vina apartine in totalitate soferului – a depasit pe pod / inainte de curba stanga (fara vizibilitate) in principiul “lasa mai ca merge”. Aici nu discutam despre calitatea drumurilor, ci despre mentalitatea noastra de a forta norocul.
As spune fortarea norocului din inconstienta.