Încep prin a spune că Mișcarea Populară, din punctul meu de vedere, a avut un rezultat onorabil. Desigur, asta nu înseamnă că nu se putea mai mult. Da, se putea, dar era nevoie de mai multă muncă. Există orașe și sectoare în care PMP a obținut cel mai mare număr de voturi după PSD, clasându-se peste PDL sau PNL. Îmi pare rău de faptul că PFC nu a atins pragul electoral.
Văd că e la modă printre cei care nu admit ideea că PMP a intrat pe scena politică românească ca un actor relevant a faptului că Mișcarea Populară se confundă cu ceea ce există deja. Mesajul transmis trebuie reînvigorat. Opoziția este necesară într-o democrație, însă oamenii care ies la vot și aleg dreapta la noi nu se mulțumesc doar cu mesajul cu privire la baronizarea României și propunerea câtorva soluții. Da, Mișcare Populară are ca orientare clasa de mijloc și tinerii, dar problemele sunt următoarele: a) clasa de mijloc este cel mai divers grup, având nevoie de mesaje diferențiate, în funcție de situația pe venituri, educație și mediu; b) încă ies destul de puțini tineri la vot. Au nevoie de explicații, au nevoie de soluții și, mai ales, trebuie ieșit la înaintare cu realizările liderilor și membrilor PMP. De ce? Pentru că duminică, două milioane de români (apropo, unde-s cei 7.4?) au trimis în Parlamentul European o listă de oameni în care 90% dintre aceștia nu au niciun parcurs profesional care să îi recomande, iar unii nu știu nici să scrie (dovada – !Facebook, acel instrument care reușește să umanizeze politicienii).
Păcat, pentru că dovedește că se poate și altfel. Mișcarea Populară va deveni mai selectivă. Da, poate fi un dezavantaj dacă privim la nivel de mase, dar România are nevoie de un partid puternic de inspirație creștin-democrată și clasic liberală. Socialismul, social-democrația și liberalismul au eșuat în România în ultimii 25 de ani, în toate formele. În schimb, a fost o scurtă perioadă acceptabilă în jurul anului 2011. Dar majoritatea uită și privește ce scrie pe ecran la Antena3 și România TV (asta nu înseamnă că vă recomand B1 TV).
Sunt foarte mulțumit de prezența la vot. Peste 32% este un progres, semn că ideea europeană pătrunde în țară, chiar dacă temele europene au fost confiscate. În schimb, sunt dezamăgit de prezența tinerilor la vot, care a fost foarte slabă. Așa este în toată Europa. Mai sunt dezamăgit, din nou, de cei care jignesc votul. Ar trebui să reiau toate aceste idei în articole separate.
Sistemul de partide românesc este ineficient. Formula actuală de multipartidism cu un partid dominant de tip 40 – 20 – 15 – 10 – 10 arată doar incapacitatea celor care au bunăvoința și potențialul de a dezvolta România de a se uni. Mesajul populist a fost, din nou, coagulat de un singur actor de pe partea stângă. PPDD a dispărut în PSD-PC-UNPR și funcționează. Aceștia transmit prin intermediul unui sistem media mesaje ușor de înțeles, care par logice, dar care nu fac altceva decât să fie mesaje de propagandă și de manipulare. Și reușesc.
Chiar dacă s-ar încadra aici, pe Mircea Diaconu îl pun separat. Și-a creat imaginea de erou-salvator, născut ca victimă a partidelor. Din punctul meu de vedere, era ineligibil pentru a candida. Mesajele de propagandă l-au transformat într-un luptător cu sistemul defect, iar experiența profesională și politică în recomandă. Dincolo de astea, a dovedit că promovează o serie de valori cu care rezonează o parte importantă a populației.
Revin la sistemul de partide. Personal, prefer un sistem cu două partide și jumătate, cu o distribuție de 40 – 40 – 20, la modul ideal. Deși reprezentativitatea grupurilor ar fi un dezavantaj pentru acest format, este unul care are potențialul să țină ambele tabere în activitate, să aibă un arbitru și, totodată, un grup care poate înclina balanța. Totodată, mărimea partidelor și grupările din interior vor fi axate pe soluții de centru. Ieșirile extremiste vor fi ținute în frâu, adică exact de ceea ce are nevoie Europa actuală, când Franța, Marea Britanie, Italia, Olanda, Grecia și Ungaria au căzut în plasă în contextul relaxării transmiterii mesajului european de către partidele importante din ultimii ani (adaug aici și scăpările, de dragul populismului, ale unor lideri).
În România, nu putem vorbi de dreapta și stânga. În schimb, putem să luăm în considerare o serie de factori precum: autodeclararea partidelor, specificul măsurilor luate. E nevoie de atragerea atenției asupra variantelor sustenabile (iar dacă voi spune cine poate face asta, voi fi acuzat, din nou, că sunt propagandist – mă miră această situație în contextul în care promovez destul de multe idei care nu țin de partide sau orientări). Avem un partid conservator care acționează și fuzionează cu unul social-democrat, avem un partid venit de pe stânga unit cu o parte liberală care se declară de dreapta, dar care a avut suficiente scăpări și nu numai. În schimb, putem să ne orientăm în funcție de cele mai apropiate valori și idei în care credem. Eu așa am făcut, am analizat rând cu rând ceea ce este scris aici. Pe scurt, rezonez cu vreo 70-80% din ideile pe care este bazat acest partid.
Românii încă se bazează pe concepția prin care un om poate fi vinovat pentru toate problemele unei națiuni. Situațiile nu pot fi rezumate doar la pentru că Băsescu, pentru că Udrea, pentru că Antonescu, pentru că Ungureanu. Desigur, la nivel individual, fiecare are influența și rolul său, dar nu trebuie să uităm rolul celorlalți, modul cum interacționează, după ce se ghidează, cum au acționat, care au fost premisele acțiunilor acestora, iar acuzațiile au nevoie de argumente. Totodată, de ce nu ascultăm, măcar, și varianta opusă? Apoi, ar trebui să analizăm, să facem corelațiile necesare între cauze și efecte și să vedem soluțiile propuse și pașii făcuți pentru asta.
Penultimul paragraf se referă la PNL și migrarea dinspre ALDE spre PPE. Mă așteptam de vreo doi ani la această mutare din următoarele considerente:
1. Valorile de la baza Uniunii Europene sunt cele promovate de Partidul Popular European.
2. ALDE, chiar dacă a ieșit mai bine decât în așteptări, privește cum PPE și S&D decid.
3. Conservatorismul este una dintre principalele ideologii de la nivelul ALDE, în funcție de orientarea membrilor.
În final, scriu, pentru prima dată, că, în modul superficial în care se vorbește de dreapta și stânga în România, este nevoie de formarea unui potențial concurent din timp, o persoană care să aibă un parcurs profesional (nu doar politic) admirabil, un background educațional profund, cu o bază de susținători (declarați sau nu), care să primească sprijinul unor partide de dreapta pentru formarea unei majorități prezidențiale. Alegerea viitorului președinte al României va fi făcută de alegerea dintre dreapta și stânga în percepția populară și de cunoașterea acestui personaj.
1. faci o mare confuzie intre 7.4 milioane ce au votat demiterea lui basescu si cei ce au votat la europarlamentare. Este foarte usor de inteles care este diferenta. Daca nu o faci imi pare rau… esti prost.
2. de unde scoti ca pmp are o viziune noua?! baietii astia au fost in vreo 376 de guverne boc si s-a vazut clar cum interesele tarii au fost vandute unul dupa celalalt. Exemplu: imprumuturile la fmi de miliarde de euro ce au fost introduse in istemul bancar si au fugit spre economii ca a austriei. Ba, baietii astia au vandut inclusiv viitorul tau. E imposibil de observat. Nu zic ca psd-ul este un partid ce nu vinde(vezi ce se intampla inca la pungesti). Talibanismul tau fata de base si pmp nu poate fi justificat decat printr-o ticalosie genetica sau… prostie.
3. bunul nostru presedinte a incalcat din nou constitutia sustinand pe fata o grupare politica in timpul unei campanii electorale. cu toate acestea un candidat independent fara afise electorale, fara sustinere politica, fara buget a luat fata pmp-ului. Scuza-ma dar pentru figurile pmp-ului asta este o flegma plina cu muci fixata intre ochi.
4. sper sa nu fiu martor a urcarii tale pe vreun post de conducere. Pana acum nu s-a intamplat dar sper ca macar de acum Divinitatea sa intoarca fata spre aceasta tara si sa o pazeasca de cei ca tine.
O zi frumoasa.
Care e interesul țării, că eu nu l-am auzit. FMI-ul ne-a ajutat să nu ne aflăm într-o situație mult mai dificilă. Până și Banca Central Europeană a recunoscut că a fost cea mai bună soluție luată pentru ieșirea României din criză. Istoria va arăta care a fost cel mai bun guvern pe care l-a avut România de după Revoluție.
Un candidat independent (no way, să treci prin PD și PNL înseamnă să fii independent?), să beneficiezi de sprijinul Antenei 3 și al României TV încă de dinainte de a candida în pofida ineligibilității tale (conflict de interese) înseamnă fără sprijin? 750 000 de oi care urmăresc aceste televiziuni nu înseamnă fără sprijin, să știi.
Articolul 72 din Constituție spune clar că președintele nu are voie să facă parte dintr-un partid politic. Atât. Restul sunt încercări de influențare.
Singurul lucru de apreciat in acest articol al tau este faptul ca te preocupa politica si cauti solutii. In rest din pacate cred ca ai nevoie de mai multe cunostinte pentru a emite opinii.
De exemplu, stii cum si eventual cine a scris acel program PMP ?
Ti-as propune un test. Invata programul PMP bine de tot si pune intrebari din el liderilor PMP de la orice nivel. Vei constata ca nimeni nu are habar de el. Si asta pentru ca programul nu este decat un mijloc de propaganda ca oricare altul, daca pot fi agatati niste fraieri e bine, daca nu, tot bine. El este facut de vreun politolog in asa fel ca sa multumeasca pe toata lumea, pus pe site si lasat sa atraga pe unii sau pe altii. Se pare ca tu ai fost agatat. Pragmatic vorbind insa puterea este la dinozauri, care nu au de gand s-o imparta cu nimeni. Rolul tau va fi exclusiv sa imparti fluturasi si mere prin oras, probabil candva obosit doar de promisiuni vei face scandal, te vor da afara si vor fraieri alti tineri.
In alta ordine de idei modelul tau 40-40-20 este profund anti-democratic. Iar pentru tara noastra ar insemna la renuntarea a orice sansa de a progresa, in conditiile in care toate partidele mari sunt provenite din PCR.
Fara sa detaliez as da exemplu Germania care a renuntat la pragul electoral. Astfel de dragul democratiei au intrat
in Parlamentul European si partide cu rezultate intre 0,6% si 1%, in aceasta situatie regasindu-se 7 partide.
Presupun ca un astfel de model, de genul 28-27-11-10-9-5-3-1-1-1-1-1-1-1 , dat de o democratie consolidata, ar fi pentru tine inacceptabil.
Poate ar trebui sa le dai sfaturi de genul 40-40-20 si nemtilor pentru ca par mult prea prosti pentru astfel de timpuri moderne.
Conteaza cine l-a scris? Nu cred.
În al doilea rând, da, s-ar putea să aibă un deficit democratic, dacă aș putea să îl numesc așa, dar nu ar însemna renunțarea la orice șansă de a progresa (la fel cum sisteme asemanatoare functioneaza in US – aici vorbim strict de bipartidism, UK, Noua Zeelanda, Australia, Spania etc.)
Din contră, ar oferi șansa partidelor mici să se unească și să aibă un cuvânt de spus, dat fiind că un forma actuală nu prea reușesc să facă asta.