Politicile climatice sunt din ce în ce mai prezent. Sunt decizii luate în principal la nivel european.
În lipsa unei prezențe efective de la nivel național, tot felul de aberații riscă să fie aprobate. O parte au fost deja aprobate, iar cetățenii româniei le plătesc cu spor, indirect.
Problema principală este că UE, pe baza emisiilor istorice de carbon din statele industrializate și dezvoltate, își asumă o serie de ținte ambițioase în materie de reducere a cantității de carbon și de alte gaze cu efect de seră și poluante. Sunt și plăți semnificative în acest domeniu. În același timp, România, care nu are acest parcurs istoric, intră în categoria celor care plătesc mai mult, chiar dacă nu a ajuns la nivelul de dezvoltare din Vest. Nici nu am negociat la momentul aderării la UE un opt-out pentru politicile climatice, așa cum unii precum Polonia, Danemarca sau Cehia au avut grijă pe temele care le afectau interese naționale fundamentale.
Vreo zece provincii chineze au deja un nivel de trai mai bun decât în România, un PIB/capita foarte bun, și libertatea de a-și urma dreptul la dezvoltare, incluzând și cu criterii mai laxe în privința impactului climatic. România, deși nu are acest nivel de dezvoltare, nu are voie să își urmeze dreptul la dezvoltare și mai și plătește indirect pentru poluarea produsă în China. Beneficiile sunt reduse, dacă ne gândim la presiunile puse pe climă de la nivel european.
Avem 40% din populație în risc de marginalizare socială și economică, 150.000 de copii care merg flămânzi la culcare și suntem pe locul 4 în UE la cele mai multe proceduri de infringement împotriva României pe teme de mediu, pe care vom plăti sute de milioane, chiar miliarde de euro.
Impactul începe să fie vizibil. Multe dintre instalațiile industriale se află deja într-o situație în care nu știi dacă sunt vii sau moarte din punct de vedere economic pe termen mediu, cel mai probabil moarte chiar dacă unele îți dau 20% din energia folosită la nivel național. Urmează și taxa pe carbon la frontieră, taxă care va lovi și mai mult în cetățeanul median din România și în afacerile de aici. Problema cu eliminarea treptată a automobilelor pe combustibil fosili ridică obstacole mari pentru dezvoltarea echilibrată a economiei României. Sunt multe alte dimensiuni atinse la nivelul întregii societăți.
Încă nu am văzut până acum vreun proiect de cercetare în România care să răspundă la întrebarea „cât ne costă politicile climatice”, deși aplaudăm non-stop politicile democraților din SUA și ale mainstreamului politic din UE, credem în Greta fără se ne uităm la grupurile din spate, iar Administrația Prezidențială și-a făcut și departament pentru „climă și sustenabilitate”.