Este o simplă întrebare apărută în mintea mea … nu prea brusc. În ultimele zile am căutat destul de multe informații despre situația din Brazilia, unde drepturile omului se confruntă cu o mare problemă. Același lucru este și undeva, mai aproape de noi, în Turcia.
Dacă în privința situației din Turcia aflăm mult mai repede informații despre modul în care tunurile de apă sunt puse pe protestatari, din celălalt colț al lumii apar informații mai puțin. Încerc să îmi dau seama de ce pentru că vorbim de cele mai mari proteste din Brazilia din ultimele două decenii cauzate de probleme sociale nerezolvate de către guvernul brazilian.
Photo via twitter/anonymous_wolrd
Vorbim de două țări cu o istorie a democrației fragilă, cu aproximativ 300 000 000 locuitori însumați, aflate într-o dezvoltare economică fără precedent. Protestele violente din această perioadă demonstrează afirmația de mai sus.
În timp ce conducerile celor două state afirmă că sunt victimele acelorași conspiratori, tensiunea crește. Crescând, nu face altceva decât să destabilizeze respectarea celor câteva drepturi pe care le au cetățenii.
Cât despre presă, vedem cu ochiul liber modul în care ajung știrile din două economii care vor conduce lumea la noi, cum sunt oprite de acolo. Cenzura și auto-cenzura devin principalele metode de evitare a recunoașterii eșecului guvernării.
Social media have been really important sources of information throughout, especially since many mainstream media fear the government and are self-censoring. Last Sunday, Prime Minister Erdoğan said that social media users would be investigated.
So now people are panicking, trying to erase things off Twitter and Facebook. The Prime Minister also mentioned a new law to regulate social media use – we don’t know the details yet but it is clearly a threat.
Citarea de mai sus este preluată dintr-un articol publicat în revisa online a organizației Amnesty International, una dintre cele mai active în lupta pentru protecția drepturilor omului.
*cover photo „People protest silently in Istanbul’s Taksim Square”, Turkey, 18 June 2013. © Amnesty International
Am spus si ma repet – nu cu iesitul in strada se face treaba :) ci cu educare individuala. Rolul social media in acest context nu este cel de a scoate lumea in strada, ci de a-i oderi posibilitatea de a se informa corect si rapid.
Nu este vorba de indrumare, ci de un stat (care vrea sa ajunga in UE) care ameninta dreptul la libera exprimare.