Cât costă o viață? Povestea cu gazonul sintetic cancerigen

Cât costă o viață? Povestea cu gazonul de fotbal cancerigen

Am citit un articol publicat de Politico Europe (link mai jos) și mi-am amintit de scenarii asemănătoare discutate la cursurile de etică acum câțiva ani. Întrebarea de bază este aceeași: cât costă o viață sau cât ar trebui o societate să cheltuiască pentru a salva o viață. Povestea utilitaristă de mai jos este mai complicată: include o dimensiune europeană de reglementare, dileme pentru incertitudine și precauție și costuri economice de miliarde de euro pentru industrie.

Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) discută o propunere a Olandei pentru limitarea concentrației unor chimicale posibil cancerigene folosite în granulele de cauciuc din cadrul terenurilor de fotbal artificale (în cadrul gazonului sintetic). Propunerea discutată a venit din partea institutului olandez responsabil de sănătate publică, aceasta analizând „riscurile pentru sănătatea umană pentru jucătorii profesioniști de fotbal, copiii care se joacă pe terenuri și pe terenurile de joacă și pentru muncitoare ca instalează și au grijă de aceste terenuri”. Sugestia oferită în propunere este de limitare a concentrației acelor produse chimice. Analiza ECHA evidențiază incertitudini în evaluare, venind cu o serie de recomandări și spunând că expunerea la granule de cauciuc reciclate ridică un nivel scăzut de îngrijorare.

În cazul reglementării privind limitarea concentrației, costurile pentru industrie pentru realizarea acestor schimbări variază între 70 de milioane de euro și 3,1 miliarde de euro.

Lowering the limit to 17 mg/kg would cost up to €70 million over 10 years, and avoid a maximum of two cancer cases. An even more stringent restriction to set the limit at 6.5 mg/kg would cost €3.1 billion, with a maximum of 12 cancer cases avoided, the RIVM estimated. Setting the PAH limit that low would effectively mean discontinuing the use of scrapped tires for artificial turf — only 14 percent of the samples in ECHA’s study were below that level. (Politico Europe)

În ceea ce privește cazurile letale de cancer posibil cauzate de în ultima decadă de aceste produse chimice, numărul lor se variază între două și douăsprezece cazuri. Un caz este expus de publicația amintită mai sus.

Problema este un europeană, deoarece presupune analiza și reglementarea acestui subiect la nivelul Uniunii Europene, afectând industrii în diferite state membre. O analiză a fost cerută în 2016 de Comisia Europeană.

Mai apare și un risc în timp, legat de lipsa unor studii pe alte cazuri. Rămâne incertitudinea privind efectele viitoare ale folosirii gazonului sintetic, cât și cea științifică, fiind un număr limitat de cercetări, precum și de condiții de cercetare a acestor cazuri.

Apar probleme privind luarea măsurilor în jumătate din cazuri – dacă apar dovezi științifice și nu se acționează, este discuția despre lipsa unei abordări bazate pe precauție, dacă nu apar dovezi și se acționează, o industrie este afectată cu costuri de milioane sau miliarde de euro, plus acțiunea retroactivă în baza unor posibilități, dacă apar dovezi și se acționează, este posibil ca acest cost să fie meritat pentru prevenirea mai multor cazuri de cancer letal, dacă nu apar dovezi și nu se acționează, rămân riscurile, dar și status quo-ul. Este o versiune simplificată a problemelor în luarea deciziilor, fără a considera alte elemente (trenduri, impact de mediu, impact social, politic, etc.).

Discuția polarizantă rămâne în jurul situației în care nu vor fi confirmate în viitor daunele și într-o situație bazată pe un calcul utilitarist, unde riscurile luării deciziei în momentul acesta variază de la 6 milioane de euro pe caz individual (70.000.000 de euro costuri pentru industrie / 12 posibile cazuri de cancer provocate) la aproximativ 260 de milioane de euro pe caz individual (3.100.000.000 de euro costuri pentru industrie / 12 posibile cazuri de cancer).

Ce înseamnă costuri de 3,1 miliarde de euro? Printr-o comparație absurdă, Burundi, cu o populație de aproximativ 10 milioane de locuitori, avea un PIB nominal în 2016 de aproximativ 2,9 miliarde de dolari, conform estimărilor ONU. Desigur, costurile sunt suportate de diferiți actori, sunt diferite mecanisme implicate, dar decizia la acest nivel este.

Ar trebui limitată concentrația acestor produse chimice folosite având în vedere acest raport costuri/beneficii în luarea deciziei?